Societatea ne invata ca relatiile sunt adevarate calatorii cu destinatie pre-stabilita.
Inca din copilarie ti se spune ca va veni momentul in care te vei indragosti, dupa care iti vei dori sa intemeiezi o familie pe care este musai sa o pastrezi pana la sfarsitul zilelor.
Drept urmare, atunci cand intri in viata, atunci cand intri pe piata cuplarilor, ai deja setat un obiectiv clar - iubirea vesnica!
Este ca si cum ti-ai cumpara o vacanta, iar atunci cand ajungi la destinatie esti obligat sa urmezi un program strict, fara niciun fel de abatere.
"Heey, dar eu am chef sa stau la piscina, sa ma relaxez, sa beau un vin bun. Sunt in vacanta, nu in lagar" - vei spune. Ce ti se va raspunde? Vei fi facut pachet si trimis inapoi acasa!
Asa se intampla si cu relatiile - de fiecare data cand vei da gres, de fiecare data cand relatia ta se va incheia cu o despartire, te vei simti ca ultimul gogosar din borcan - vei auzi o voce care iti va spune - "NU esti bun", "NU ai fost in stare sa iti indeplinesti obiectivele", "esti un nasol, un incapabil, un rebut sociall!!!", "Rusineee!!!"
Care este efectul? Vei incepe sa urasti obiectivul pre-setat! Vei incepe sa urasti ideea de iubire vesnica! Ti se va parea o cursa fara sanse de reusita si vei fi tentat sa nu mai intri in urmatoarea cursa.
Intrebare - Unde scrie ca o relatie trebuie sa urmeze un pattern obligatoriu? Si daca nu face asta, nu este la fel de buna? Daca este pur si simplu o relatie fara o directie precisa este automat o relatie supusa esecului?
De unde prostia asta? De unde a aparut acel TREBUIE in relatiile romantice?
De unde aceasta constrangere?
Doi oameni se pot simti bine impreuna si fara sa aiba neaparat un scop. Fericirea nu este un scop suficient? Doi oameni se pot iubi si fara sa se casatoreasca. Doi oameni pot fi fericiti si fara sa aiba copii. Este alegerea lor! De ce trebuie sa fim toti la fel?
Fericirea inseamna libertate de alegere, nu drumuri asfaltate sau cai pre-stabilite pentru toti.
Asa cum unii aleg sa circule pe autostrada, altii o iau la picior prin lanul de porumb, bucurandu-se de aceasta calatorie. Asa cum unii aleg sa stea la hotel, altii isi pun cortul pe munte.
Asa se intampla si in relatii - unii aleg patternul pre-stabilit, sperand sa-si realizeze obiectivul; iar altii pur si simplu traiesc, fara sa se gandeasca la vreo destinatie anume.
Exista gresit si corect in aceasta ecuatie? Eu cred ca nu, cata vreme fericirea poate imbraca nenumarate forme!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: samingersoll.com