Acum cateva seri am vazut un film cu teenageri. Recunosc, uneori imi mai las creierul la odihna si privesc ecranul fara sa filtrez mare lucru.
Ei bine, la un moment dat, doi tineri vorbeau intre ei ceva de genul: "frate, o iubesc, rau de tot, nu mi s-a mai intamplat niciodata".
In momentul ala am devenit atent la idee.
NU MI S-A MAI INTAMPLAT NICIODATA! Interesant, mi-am spus si m-am gandit in ce context poti arunca vorba asta?
Okay, daca ai 14 ani si este la primul stol de viitoare molii in stomac, da, e justificat. Daca esti insa mai mare, totul capata un usor aer de minciuna frumoasa.
Sa nu ma intelegeti gresit, ador inceputurile, ador momentele alea cand nu stii nimic, cand te simti ca un prescolar care abia asteapta sa zugraveaza primele buchii pe foaie.
E tare misto atunci cand nu ai idee ce o sa fie, prin ce experiente o sa treci, cand nu stii la ce sa te astepti de la ea, cand te arunci cu capul inainte in necunoscut.
Si totusi, chit ca ma veti injura, eu spun asa - fiecare indragostire este la fel cu cealalta. Si aici vorbesc despre fond - adica despre acea betie chimica si nu despre forma - adica despre fizicul doamnei (inaltime, culoarea parului, forma sanilor, forma feselor sau forma labiilor - alea evident ca difera).
Ca sa nu o mai dam de cires, cand ne indragostim ne purtam cam la fel, intensitatea nu variaza foarte mult. Sunt cam aceleasi stari - alea de drogangeala, alea de plutire. Nimic nou sub soare. Am fost indragostit de cateva ori asa ca stiu despre ce vorbesc.
Plus ca mai e o chestie misto - mai tine cineva minte starea aia? Concret? Palpabil? Nu. Nici macar nu o poti descrie. Sau poate ca poti insa doar daca esti indragostit in acel moment.
In rest? Fum! Nu poti spune decat - o da, sexul era misto, radeam mult, ne era dor unul de celalalt, mergeam la film, ieseam la restaurant etc...
Pe scurt, era frumos, dar la fel!
Si atunci ce facem cu acest "NU MI S-A MAI INTAMPLAT NICIODATA"? Il analizam la capitolul despartiri. Aici, eu cred ca se justifica intru totul. Sa fim seriosi, nicio despartire nu seamana cu cealalta. Niciodata! Intensitatea nervilor poate capata tuse de infarct.
Finalurile sunt intotdeauna imprevizibile, in sensul ca niciodata nu poti sa stii pana la ce nivel o sa-ti creasca tensiunea.
Daca stau bine si ma gandesc, nicio despartire din viata mea nu a semanat cu cealalta, iar ultima a fost bineinteles cea mai nasoala. Asta nu inseamna ca nu mai e loc de mai rau...
Asa ca daca ar fi sa spunem cu adevarat - Nu mi s-a mai intamplat niciodata - cred ca la despartiri ar trebui sa spunem.
De ce? Pentru ca inceputurile sunt tot timpul la fel de frumoase, iar finalurile lasa mereu loc de mai naspa!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI