Stiu, suna aiurea, suna cumva opus conceptului de vanator, de bruta de caverna, insa sunt convins ca si barbatii vor sa fie iubiti.
Daca n-ar fi asa, n-am avea poeziile lui Tagore, nu am avea intreaga literatura dedicata iubirii, literatura scrisa de barbati.
Barbatii vor sa fie iubiti, iar atunci cand iubesc si sunt iubiti se vede, se simte imediat.
Chiar nu pot sa inteleg de ce unii (unele) asociaza nevoia barbatilor de a fi iubiti cu slabiciunea. In definitiv, avem aceleasi nevoi si dorinte, deci e firesc sa existe si nevoia de a fi iubiti.
Nu vad nicio slabiciune in asta. Si totusi, am intalnit femei care credeau ca nu sunt suficient de barbat daca imi doream sa fiu tinut in brate, managaiat, sarutat... sau care credeau ca sunt p***a daca ma alint. De parca barbatul nu are dreptul sa aiba sentimente, trairi frumoase sau momente de joaca.
Incredibile mentalitati! Da, o spun raspicat - barbatii vor sa fie iubiti, insa sunt reticienti in exprimarea acestei nevoi. Si asta tocmai din cauza etichetarilor penibile care sunt bine infipte in mentalul oamenilor - si barbati si femei.
De asta am scris ieri ca unele femei nu vor sa fie iubite. Atunci cand considera ca barbatul care simte este p***a, ea ii refuza acestuia iubirea. Este de fapt un dublu refuz - ea nici nu vrea sa primeasca si nici sa ofere. Astfel il castreaza! Ciudat!
Barbatul care iubeste si este iubit este cel mai frumos lucru care se poate intampla in viata unei femei.
Barbatul care are parte de iubire o pune pe iubita lui pe cel mai frumos piedestal, ea devine totul pentru el, e in stare sa se bata cu oricine pentru ea, o rasfata, o priveste, ii mangaie sufletul cu cele mai frumoase cuvinte, mangaierile lui ii produc mici socuri electrice, sarutarile lui o fac sa se simta ca plusteste, iar imbratisarile lui ii asigura sentimentul de protectie totala.
Cum sa refuzi asa ceva? Cum sa sugrumi asemenea trairi? De ce? Da, vrem sa fim iubiti, la fel de mult ca voi, chiar daca nu exprimam asta. Nu vi se pare ca ne judecam prea aspru, ca ne uram prea mult?
Ca ne sablonizam complet? Am pretentia ca nu ne mai raportam la barbatul si femeia de grota, am pretentia ca am evoluat si ca intelegem ce nevoi si dorinte avem.
Ar fi momentul sa ne lepadam de marile otravuri care ne distrug de zeci de ani - alea cu "barbatii sunt porci si femeile sunt curve".
Etichetari care nu fac altceva decat sa ne indeparteze si mai mult de noi si de iubire.
Si barbatii vor sa fie iubiti si vor continua sa caute iubirea chiar daca nu vor tipa in gura mare.
Oare de ce un barbat sufera mai mult dupa o despartire dureroasa? Ganditi-va la asta!
Eu cred ca ar trebui sa ne curatam putin gandurile de balarii si sa incercam sa nu ne mai refuzam singurul drept adevarat pe care il avem - acela de a fi fericiti in iubire.
Cata vreme ne pastram actualele otravuri in suflet, singurul drept pe care il avem este, asa cum zicea George Carlin, acela de a ne alege culoarea bomboanelor pe care le servim.
P.S.: Nu ma judecati prea aspru, sunt sigur ca nu toti barbatii vor sa fie iubiti. Si in cazul nostru exista schiloditi emotional, abuzati sau profitori. Depinde de noi sa invatam ce sa alegem in viata pentru a evita suferintele inutile.