Daca sufletul tau ar mirosi, ar trebui sa port masca de gaze?
Mi-a placut ideea asta scrisa de Cabral - 'daca sufletul tau ar mirosi, al tau ce aroma ar avea?
Cum ar fi ca oamenii buni sa aiba arome din astea placute… de capsuni, de fructe de padure, de vanilie cu scortisoara… ?'
Sunt de acord cu el ca ar fi tare misto sa poti sa-i mirosi sufletul unui om pentru a-ti da seama ce hram poarta.
Ce simplu ar fi sa-ti dai seama printr-o simpla amusinare ca in spatele ambalajului te asteapta o hazna fara iesire? Oho, cate probleme psihice ar fi evitate, cate suferinte, cat chin.
Ce frumos ar fi sa simti din prima ca sufletul cuiva pute a cur nespalat, a cacat chiar. Ti-ai mai dori sa il/o cunosti? Ai mai investi sentimente, timp etc?
Dupa ce am citit ce a scris Cabral (textul il gasiti AICI), am stat si m-am intrebat cum ar mirosi al meu.
Nu mi-a venit niciun miros fin in minte... insa cred ca sufletul meu miroase ca un rau montan primavara - cumva rece, fresh si curat in acelasi timp.
Al tau?