Mai sunt doua zile si Romania se umple de steaguri si de mandrie nationala. Se fac parade, politicienii mananca cacat despre unitate, programele tv se tampesc la greu si toata lumea pare a fi mai buna, mai unita, mai ... ALTFEL decat e in restul anului.
De 1 decembrie este ziua noastra, a romanilor! Mandria trebuie sa bata cuba in ceruri cu Dumnezeu si apoi sa intre inapoi in inimile noastre.
Eu nu inteleg de ce trebuie sa fiu mandru ca sunt roman? Sunt roman pentru ca asa s-a intamplat, sa ma nasc in Romania. Altfel puteam sa ma nasc in Burkina Faso sau in Brunei.
Treaba asta cu mandria de a fi roman nu o inteleg, chiar deloc. Nu inteleg cu ce te ajuta chestia asta? Esti mandru ca ce? Ca ai o istorie! Okay, foarte bine. Ca ai o cultura! Okay, foarte bine. Ca ai niste traditii! Okay! Si?
Tu cum esti? Nu vi se pare ca mandria asta nationala se refera in special la tot ceea ce au facut altii si mai putin la ceea ce facem noi?
Okay, esti mandru ca esti roman, ca ai avut daci, un Stefan, un Mihai, un Cuza etc.. Dar tu, romanule mandru, tu cum esti?
Ce motive ai de mandrie personala? Mie mi se pare ca mandria este de cele mai multe ori folosita in sensul asta - 'atitudine de superioritate nejustificata fata de altii; infumurare, semetie, fala, fudulie' si nu in sensul ei de bucurie, satisfactie, demnitate etc.
Mi se pare aiurea sa fii mandru pe spatele altora. Asta pare o invitatie la lene. 'Mie mi se cam rupe, dar mi se rupe cu demnitate. L-am avut pe Cuza, l-am avut pe Stefan, cantam despre vitejiile lor, e suficient... sa continuam somnul cel de moarte'
Sunt roman si nu mi-e rusine, dar nici nu dau pe afara de mandrie, nu ma falesc cu asta. Sunt roman PUNCT! E suficient! Pot fi mandru ca sunt OM, ca nu sunt o javra ordinara care uraste, invidiaza, infiereaza, condamna, fura etc.
De altfel asta e singurul lucru care ma face sa fiu mandru - faptul ca sunt OM!