Carpe diem (Traieste clipa). Ce vorba mare! Uriasa! Istovitoare chiar. Ce ti-e si cu clipa asta.
Treaba asta cu clipa ma duce cu gandul la diete. Stiti cum spunem atunci cand ne punem ceva in plan? 'Lasa ca de luni ma apuc'! Sigur, nu specifici care luni, ceea ce e fun, pentru ca asa nu te trage nimeni de urechi ca nu te-ai tinut de cuvant.
Clipa e ca o dieta sau ca sala - o chestiune extrem de greu de urnit si extrem de usor de pacalit (s-o crezi tu!).
Am auzit o gramada de oameni care spuneau 'carpe diem', dar traiau intotdeauna maine. Cred ca sta in natura noastra chestia asta - lenea vis-a-vis de clipa.
Nu vi se pare ca ne trezim dimineata si ne gandim deja ce facem maine? Azi nu ne intereseaza, vrem sa stim tot timpul ce facem maine.
Desi e ora 7 dimineata, azi ni se pare cenusa. Pentru multi dintre noi, carpe diem inseamna intotdeauna maine!
Suntem obsedati de viitor, iar asteptarile noastre sunt in directa legatura cu viitorul.
Traim un paradox misto - nu putem scapa de trecut, dar privim doar spre viitor, ignorand prezentul.
Eu cred ca treaba asta cu 'carpe diem' este complet impotriva moralei! Cel putin pentru noi, barbatii, aceasta vorba este plina de tricks.
Pai la cate ocazii ni se ivesc, carpe diem ar insemna sa fim niste curvari nenorociti. Sigur, avand in vedere faptul ca nu ne-am impreuna intre noi si femeile ar fi la fel. Hm, drept urmare carpe diem = venalizare?
Despre ce clipa vorbim? Ca sa stim ce traim! Daca sunt indemna sa traiesc clipa de ce sa iubesc o singura persoana? Daca in clipa asta nu e langa mine, ce fac? Refuz clipa palpabila din fata mea?
Cum e treaba asta - carpe diem pana la capat sau cu frana?
Si inca ceva, daca incep de luni se supara cineva? Se mai baga cineva? Daca facem un grup cred ca avem mai mari sanse sa ne apucam...