Se apropie Sarbatorile de iarna... simtiti cum incepe sa-si faca aparitia spiritul? Bunatatea? Candoarea? Linistea sufleteasca?
Bineinteles ca nu simtiti, pentru ca sunteti prinsi pana peste cap in rapoarte de sfarsit de an, in planuri de evadare de Revelion, in party-uri de firma etc... in hartogaraie... si task-uri ce necesita rezolvare urgenta.
Spiritul Sarbatorilor iti incanta sufletul in masina sau in mijloacele de transport in comun. Vorba vine incanta... pe stresul asta mai degraba iti zgarie sufletul.
Sarbatorile ne prind din ce in ce mai stresati, din ce in mai ce mai instrainati de noi insine si, de ce nu, din ce in ce mai singuri.
Nu inteleg de ce singuratatea este asociata cu tristetea de Sarbatori. In definitiv, Craciunul e o sarbatoare de familie si nu un Valentine's Day, iar faptul ca nu primesc o camasa, un parfum sau un fular (ca sa nu zic manusi) nu ma face sa intru asa intr-o pasa nasoala.
Sunt doar obiectele pe care mi le pot pune si singur sub brad. Am eu un blat cu Mosu' - atunci cand ii spun sa puna cadourile fiicei mele sub brad, i le strecor si pe ale mele.
Mare scofala. Psihologii spun ca suntem din ce in ce mai stresati de Sarbatori. Muncim mult, raman lucruri neterminate si practic nu prea ne mai sta gandul la liniste, bunatate si omenie, mai ales cand ne gandim cu groaza la perioada cumparaturilor cu calcaturi pe picioare prin super-marketuri.
Mai mult, se pare ca nici cuplurile nu stau prea bine de Sarbatori - cel putin asa sustin specialistii. Si cuplurile trec prin incercari stresante...
Drept urmare nu vad vreun motiv pentru care sa fiu trist ca voi fi 'neinsotit' de Craciun, nu stiu daca e primul an cand se intampla asta. Nu m-am gandit niciodata asa.
Aceasta Sarbatoare s-a banalizat atat de mult incat ai senzatia ca a fost special facuta pentru iubiti si nu pentru familie.
Asa ca va spun sincer - nu mi-e frica de Sarbatori! Cu Mosul am vorbit de multe ori... e chiar baiat okay.
Culmea e ca si el e tot singur si nu l-am auzit vreodata sa se planga.