Desi voi incalca toate normele culturale, o voi spune - DA, AM PLANS!
Am plans ca un sportiv invins, am plans de nervi pentru ca mi-am dat seama ca m-am indragostit de o isterica, am plans cand am fost pacalit, inselat, am plans de jale cand am aflat ca batranul meu urmeaza sa paraseasca aceasta lume, am plans fiind emotionat de povesti zdrobitoare, am plans la filme, am plans de fericire... am plans!
Sunt barbat si recunosc - am plans!
Barbatii care spun ca nu au plans niciodata, fie mananca rahat, fie sunt niste bestii lipsite de emotii.
Nu are cum sa nu te buseasca plansul atunci cand iti vezi copilul pentru prima data. E imposibil! Nu esti de piatra.
Da, stiu, tocmai din cauza considerentelor culturale, multi barbati isi reprima emotiile, refuza sa planga, crezand ca este ceva rusinos. Multi chiar asa sunt crescuti, educati, pe ideea ca 'doar fetele plang'.
Cata prostie! Ce absurd.
Psihologii spun ca moartea unor persoane dragi, despartirile si suferinta persoanelor apropiate sunt singurele motive de plans indicate de barbati.
Wow, doar atat ne impresioneaza? Trist! Mitul eroului imbatabil, imperturbabil inca face ravagii in lumea asta isterica, din pacate.
Un barbat asumat, un barbat care se cunoaste pe sine si stie care este rolul sau pe lume, nu isi va reprima niciodata emotiile, iar daca va avea motive sa planga, o va face fara ezitare.
Tin minte ca eram cu un cunoscut bad boy la o emisiune de televiziune si l-a intrebat cineva daca plange. A raspuns fara ezitari - 'da'. 'Cand ai plans ultima data?' - a continuat ziarista. 'Acum cateva zile' - a raspuns el calm.
Unii vor spune ca e o dovada de curaj, eu as spune ca e o dovada de asumare, ba chiar de barbatie, chiar daca anumite femei - adormite - isi vor rade in barba.
Tin minte ca la un moment dat am fost martorul unor crize cumplite de isterie - reactia mea nu a fost sa o bag pe respectiva in spital, ci sa plang.
Am plans pentru ca am realizat ce alegere gresita am putut sa fac. Cumva superioara, individa mi-a zis - 'mai si plangi ca o pizda, ma faci sa vomit'.
Raspunsul meu a fost sec si nu stiu daca a inteles ceva din el - 'plang ca sa nu te omor'.
'Eroul' traditional i-ar fi rupt capul!
Nu sunt de acord cu reprimarea emotiilor. Asa cum razi cand auzi o gluma buna, mananci cand simti nevoia sau te hidratezi cand ti-e sete, mi se pare firesc sa plangi cand esti furios, trist, ranit sau, de ce nu, melancolic.
Am plans in multe ocazii, din diferite motive, in contexte diferite si nu, nu ma simt mai putin barbat, ci ma simt mai liber, pentru ca liber inseamna sa poti sa simti.
Foto Credit: photoslaves.com