Am obosit... Sunt tras la fata, am cearcanele adanci... cronicizate... ochii par sa-mi cada din orbite, urechile stau sa atarne spre umeri.
Am obosit! Am obosit sa lupt cu mine! Nu mai am chef, vreau sa fac pace cu mine, vreau sa traiesc in armonie cu mine.
Inainte de Revelion am vazut o gramada de oameni care promiteau sa fie mai buni de la 1 ianuarie.
Wow, cata competitie cu ei insisi! Pentru ce? De ce vrei sa anulezi sinele de anul trecut? Nu e tot al tau? De ce vrei sa concurezi cu tine?
De ce sa te transformi in maratonistul propriei vieti? Nu te-ai prins ca daca te bati cu tine la nesfarsit... pierzi?
Obosesti, prietene drag! Nu, viata nu e o lupta!
Asta e cea mai mare pacaleala pe care societatea ti-a bagat-o in cap - CA TREBUIE SA LUPTI, CA TREBUIE MEREU SA FII MAI BUN!
Sa fii mai bun decat tine! Ce naspa, cata desconsiderare la adresa propriei persoane.
De ce vrei sa te calci singur in picioare - tu, cel de la 1 ianuarie, vrei sa il strangi de gat pe acel TU de pe 31 decembrie. WOW, ce revolta in doar 24 de ore.
Nu, viata nu e o lupta, nici cu tine, nici cu nimeni.
Viata e o curgere frumoasa, e un fluviu care curge in aceeasi directie, indiferent cate piedici i-ai pune.
Oricat ai incerca sa-i pui baraje, oricat ai incerca sa vaslesti contra curentului, vei obosi si vei ajunge tot acolo unde te duce puterea fluviului, doar ca fata ta va fi plina de riduri adanci, sufletul tau va fi brazdat de deziluzii cumplite, inima ta va pulsa haotic...
De ce sa lupti cu tine? De ce sa nu te iubesti? De ce sa nu te intelegi? De ce sa nu traiesti asumat, linistit, fericit? De ce sa traiesti tot timpul in isteria lui "a fi mai bun"?
A fi mai bun ca sa ce? Nu poti sa imbratisezi binele si atat?
Viata e o competitie doar pentru cei care vor premii. Adica iluzii prafuite intr-o vitrina.
Oamenii care inteleg, isi asuma, se iubesc pe ei si pe ceilalti, depun armele, refuza lupta si se bucura de calatoria superba pe care le-o ofera fluviul vietii.
Eu am incetat sa ma mai bat, sa ma mai lupt - mi-am dat destule suturi in cur, pumni in gura, coate in cap, genunchi la ficat...
M-am luptat ca un bou, cu mine si cu lumea si nu am obtinut nimic. Iluzii prafuite intr-o vitrina si atat!
Am vaslit prea mult impotriva curentului, impotriva propriei vieti. Acum stau, plutesc, privesc cerul si zambesc.
Incercati si voi... e tare misto!