Cand eram mic nu intelegeam de ce trebuie sa vina cineva sa-ti spuna ce sa faci?
Cumva imi placeau razboaiele. Imi placea sa le desenez si visam sa ma fac militar de cariera.
Bineinteles ca nu s-a intamplat.
Dintre war si love, am ales love, desi pe parcursul vietii am luptat in multe razboaie, prea multe.
Atat de multe, incat am ajuns cu multiple rani prin impuscare... la nivelul sufletului. Slava cerului ca am supravietuit propriilor decizii.
Apropo de razboi, zilele trecute am vazut filmul Lone Survivor, cu Mark Wahlberg. Este povestea operatiunii Red Wings. O operatiune in care au murit multi soldati SEALS.
Niste tineri de varsta mea au murit in Afganistan pentru o cauza discutabila.
Emotia m-a cuprins cand la finalul filmului au inceput sa curga pe ecran imagini cu adevaratii protagonisti ai operatiunii - tineri care au ales un drum greu care i-a dus pana la urma in sicriu.
33 de ani, 29 de ani, 21 de ani, 35 de ani... oameni casatoriti, cu copii... Au disparut! Bum! Pentru nimic, pentru niste decizii luate in niste birouri mai mult sau mai putin ovale. Oare merita aceste sacrificii?
Din punctul meu de vedere nu. Eu am incheiat orice razboi, am depus armele, nu ma mai intereseaza lupta. Nu ridicati sprancenele - oamenii nu mor doar de glont!
Acum ma intereseaza doar ce e frumos in viata asta, pentru ca e tare scurta si e pacat sa nu ne bucuram de ea... cu zambetul pe buze.
Aveti grija ce faceti cu vietile voastre, nu le transformati in campuri de lupta.