Iubirea costa! Iubirea trebuie sa coste. Iubirea nu are voie sa fie simbolica.
Iubirea costa pentru daca ar fi moca nu ar avea valoare.
Iubirea simbolica este plictisitoare. Ce iubire e aia fara dovezi certe si pretioase?
Una fada, sortita esecului, mai ales in lumea asta care pune accent pe valorizare. In lumea actuala, barbatul adevarat - adica 'cel de pastrat' - este cel care te duce undeva, este cel care te surprinde, este cel care este obligat sa fie original (daca mai poti inventa ceva), este cel care te acopera din cap pana in picioare cu... iubirea lui.
Sigur, fiecare dovada de iubire trebuie sa aiba o eticheta, un pret. Altfel nu se poate. Daca nu se intampla asa, cum te mai poti lauda cu barbatul care te iubeste?
Sa luam ca exemplu lodogna, o chestiune pe care nu am reusit niciodata sa o inteleg. Nu vreau sa ma duc pana la Egiptul Antic sau pana in Grecia Antica, vreau sa raman in secolul XX.
In secolul XX, logodna a devenit un soi de camera de asteptare a casatoriei, un soi de promisiune pe jumatate, un soi de camara, acel loc in care iti pui gogosarii peste iarna, doar ca in loc de gogosari o pui pe EA.
Este ceva de genul - 'te iubesc, dar inca nu sunt sigur ca vreau sa te iau de nevasta'.
Ei bine, inelul de logodna nu este ceva simbolic, mai ales in conditiile actuale de piata. El este cel mai pur produs de marketing inca din anii '30, cand niste producatori de bijuterii din America au decis sa valorizeze dragostea.
De atunci, femeile vor inele cat mai scumpe, cat mai speciale, iar barbatii, de teama sa nu piarda competitia din piata, se conformeaza - o tampenie fara de margini.
De parca te iubeste mai mult daca iti ia un inel de 50 de euro sau unul de 3000.
'Cat costa iubirea ta? 3000 de euro. Vai fata, asta da barbat adevarat' - parca imi si imaginez un astfel de dialog feminin. Bineinteles ca atunci cand se intampla asta, una se lauda, iar alta se transforma automat in proasta care merita ceva mai bun decat ce are acasa.
Un astfel de moment este suficient pentru o persoana pentru a-si face un calcul simplu in minte - 'al meu castiga atat, nu va putea niciodata sa-mi ofere un inel de 3000 de euro. Hm, e un sarac. Oare merita sa ma leg cu el la cap? Cred ca merita ceva mai bun'.
Se numeste valorizare! Nu conteaza ca barbatul ala de acasa o iubeste, ea vrea dovezi palpabile, asa cum a vazut la prietena ei. Nu conteaza ca ala care i-a oferit prietenei inelul scump o iubeste sau nu, ea vrea la fel.
Da, iubirea a ajuns marketing, iubirea este un produs de consum, cam ca maioneza eco, este un soi de piept dezosat cu termen de expirare rapid.
In lumea actuala, barbatul adevarat este doar cel care isi valorizeaza femeia. Altfel, este doar un purtator de penis plictisitor. Ce prostie...