V-am mai spus ca umblu cu mijloacele de transport in comun? Da, stiu, nu sunt un 'barbat adevarat', nu am carnet de soferi. Nasoala partida, nu?
Ei bine, mersul cu autobuzul, troleibuzul sau metroul iti ofera experiente care mai de care mai interesante, mai ales la nivelul comportamentelor umane.
In sensul ca auzi lucruri, multe dintre ele absolut revoltatoare. In timp ce barbatii sunt ceva mai rezervati atunci cand vorbesc la telefon, femeile au grija sa fie bine auzite, mai ales atunci cand vorbesc despre relatiile lor.
Ieri, la pranz, cand mergeam de la Pipera la Romana, m-am asezat langa o tanara blonduta, simpatica de la distanta... dar proasta cum nu am intalnit de ceva vreme.
Nu parea genul de needucata, in sensul ca se exprima binisor, insa din punct de vedere mental era tandari.
Si uite asa, pe parcursul catorva statii de metrou am aflat de ce se casatoresc unii?
- Fata, anul asta vreau sa fac si eu pasul. Am 26 de ani fata, cand vrei sa ma asez si eu? La 30? Pai la 30 sunt deja baba. Acum e momentul fata...
Jur ca nu inteleg mentalitatea asta tampita cum ca femeia ajunsa la 30 de ani e numai buna de scos la pensie. Alo? Abia la 30 de ani incepe viata - desi tind sa le dau dreptate celor care spun ca viata incepe de fapt la 40.
- Nu stiu fata, nu il simt prea hotarat. Zice ca inca nu avem casa noastra, ca situatia la el la munca e dificila, ca stam prost cu bani. Crezi ca o avea o amanta?
A fost momentul in care era sa mor din cauza pastilei Halls care a fost la un pas sa-mi blocheze caile respiratorii...
- Lasa fata ca ne descurcam, ce mare lucru. Fata, simt ca daca nu il fortez asta se cara fata... Cred ca ii fac un copil ca sa fiu sigura ca ma ia de nevasta.
De aici incolo mi-a parut sincer de toti barbatii care au langa ei asemenea fapturi. Le-as lega trompele fara niciun regret celor care pun la cale asemenea nenorociri.
Nu am avut timp sa reactionez, pentru ca a coborat la Piata Victoriei, dar tare i-as fi spus - 'draga mea, da-mi voie sa-ti spun ca esti proasta cat o zi de post'. Vai de capul meu... Mi-am revenit din soc abia la Eroilor - nu mai tin minte cum am schimbat la Unirii.
Va dati seama ce hal de mentalitati circula in jurul nostru?
"Ii fac un copil ca sa fiu sigura ca ma ia de nevasta?". Fereasca Dumnezeu de asa femei! Si daca ii faci un copil... ce? Daca nu te mai vrea, se cara si cu asta basta. Tu ramai si proasta si cu un copil in brate si cu o pensie alimentara discutabila.
Merita?
Eu am fost casatorit si Dumnezeu mi-e martor ca a fost din dragoste, iar copilul l-am facut total asumat, vorbit, planificat, analizat la centima.
Mi se urca sangele in cap cand vad in jurul meu oameni - femei sau barbati - care cred ca in iubire exista ceva sigur, oameni care sunt in stare sa apeleze la tertipuri absolut jegoase pentru a 'pune mana' pe cineva.
Mi se pare cel mai josnic mod de gandire, cel mai toxic.
Am mai scris-o si o repet - in viata poti avea orice - animale, plante, obiecte... un singur lucru nu poti avea - OAMENI!
Aia se numeste sclavie, nu iubire!!!