Fericirea nu are secrete. Fericirea este o stare de spirit, o stare cat se poate de naturala.
Ea nu este accesibila doar anumitor oameni, ea poate fi accesata de oricine - de la rege la cersetor.
Sincer, mi se par amuzante articolele care au titluri de genul - 'secretele fericirii in 5 pasi'. Nu exista secrete atunci cand vorbim despre fericire.
Sigur, fiecare se raporteaza diferit la fericire in functie de cultura lui, de educatie si de experientele prin care a trecut in viata.
De-a lungul ultimului an, am observat multa stupoare atunci cand spuneam ca sunt fericit.
Unii ma intrebau aproape imediat - 'de ce esti fericit'? Pai, de ce nu? De ce as fi altfel?
Dupa parerea mea, fericirea, ca si nefericirea, tin de alegerea fiecaruia. Sigur, nu trebuie sa ne mintim singuri ca suntem fericiti, iar cand ajungem acasa sa ne transformam intr-un cimitir.
Nu, ideea e cum ne construim fericirea? Eu voi vorbi despre mine, pentru ca nu imi permit sa vorbesc despre altii si nici sa dau sfaturi. Eu voi spune cum am ajuns eu sa fiu fericit.
Ca in majoritatea cazurilor, a fost nevoie sa sufar mult inainte sa-mi dau seama ca nu aia este calea. A fost nevoie sa ajung jos de tot ca sa-mi dau seama ca viata mea este influentata de o constructie mentala gresita.
A fost nevoie sa ajung jos de tot ca sa-mi dau seama ca lupta este inutila si ca rezultatele frumoase vin atunci cand faci lucrurile cu placere, fara sa pui presiune, fara sa impui ceva.
Sigur, de-a lungul anilor am facut doar ceea ce mi-a placut - 9 ani de voley (superba copilarie), 20 de ani de Hip-Hop (o alta experienta extraordinara) si 17 ani de presa (alte lectii importante de viata).
Niciodata nu m-am bagat in ceva ce nu mi-a placut, in ceva in care nu am crezut. De fiecare data am trecut la o alta etapa, la fel de frumoasa, asa cum este acum blogul.
Din punctul asta de vedere - profesional vorbind - ma consider un fericit, insa, repet, a fost alegerea mea, asta am vrut eu!
Marile suferinte nu vin insa din zona profesiei, ci din planul personal. Acolo sunt marile tensiuni ale oamenilor si de acolo au venit si ale mele.
Nu e usor sa ai un copil, sa treci peste experienta unui divort si peste experienta unor relatii esuate, relatii care te-au secat complet de energie si sa incerci sa iti refaci viata cu incredere si cu fruntea sus.
E chiar greu, extrem de greu. Si nu ai cum sa iti refaci viata fara sa incerci sa-ti dai seama unde ai gresit? Ce nu a mers?
Eu acolo am umblat - de acolo am inceput reconstructia. Am asezat trecutul la locului lui, l-am compartimentat si l-am curatat.
Nu cred ca poti atinge fericirea daca sufletul tau este mistuit de uraganele trecutului.
Toate traumele nevindecate iti blocheaza prezentul si iti anuleaza viitorul. Eu acolo am lucrat serios si lucrez in continuare si pot spune ca in sfarsit trecutul meu este ca un lac - linistit, impacat, iertat.
In momentul in care te-ai impacat cu trecutul tau, l-ai iertat si te-ai iertat, abia atunci poti sa incepi sa-ti savurezi prezentul si sa-ti construiesti viitorul.
Fericirea este o constructie, nu doar un zambet sau o stare de euforie. Fericirea este o constructie complicata ce necesita in primul rand o auto-cunoastere buna.
Cum poti sa stii ce vrei daca nu te cunosti? Cum poti atinge fericirea fara sa stii ce vrei? Atunci cand nu stii ce vrei si cand nu te cunosti, astepti fericirea de la altii si automat ai mari sanse sa ajungi nefericit.
Nimeni nu este obligat sa te faca fericit. Asta este sarcina ta!
Degeaba incerci sa faci fericita o alta persoana daca tu esti nefericit. Nu vei reusi! Fericirea nu are secrete, insa nu este nici simpla.
La mine nu a fost, drumul de inceput a fost anevoios. Nu este usor sa renunti la patternuri mentale cu care ai trait aproape o viata, nu este usor sa renunti la obiceiuri, cunostinte... tabieturi etc.
Insa, in momentul in care patrunzi pe acest drum si vezi ce perspective frumoase iti ofera, realizezi ca fericirea merita toate 'eforturile'. Trebuie doar sa vrei!