'Infidelitatea nu are legatura cu sexul, ci cu tradarea' - este parerea unui profesor din Staten Island si tind sa fiu de acord cu el.
Cand vine vorba despre inselat, cei mai multi oameni pun mare pret pe sex, chiar prea mare as spune. De fapt nu sexul este cel care produce traume, ci tradarea - promisiunile care sunt incalcate si increderea care este calcata in picioare.
Intr-o lume in care pulsionalul (Se-ul) pare sa castige 'batalia' cu instantele supreme ale psihicului (adica Eu si Supraeu), oamenii incep sa-si puna din ce in ce mai mult problema renuntarii la monogamie.
Este exemplul clasic de negare, de oameni care spun - 'am fost inselat de nenumarate ori, nu mai vreau, prefer sa am mai multe' - o cunosc foarte bine, am fost si eu pe acolo.
Sunt de acord ca traim 'vremuri grele', vremuri cu tentatii la tot pasul, vremuri pline de organe dezgolite peste tot, vremuri in care oamenii cedeaza mult prea usor... sunt de acord cu asta, asa cum sunt de acord cu acei oameni care nu pot functiona fara variatie sexuala.
Nu am o problema cu asta. Fiecare este liber sa aleaga cum vrea sa fie, cata vreme alegerea lui nu produce traume asupra unei terte persoane.
Aici intervine de fapt discutia despre infidelitate. Aici intervine discutia despre tradare. Una este sa doresti - se intampla atat la barbati, cat si la femei - si cu totul altceva este sa-ti doresti sa inseli.
Exista oameni care plaseaza fidelitatea in zona obligatiei, in zona religioasa, in zona constrangerilor. Acesti oameni omit un aspect extrem de important - angajamentul pe care il iei impreuna cu partenerul/a.
Atunci cand accepti sa intri intr-o relatie - cand vorbim despre casnicie lucrurile sunt si mai avansate - iti iei un angajament - te angajezi sa respecti persoana cu care intri in relatie, te angajezi sa nu-i transformi viata intr-un cosmar.
Fie ca va place, fie ca nu, cele mai multe promisiuni si asteptari din cuplu au legatura cu fidelitatea sexuala.
Sigur, am vazut o gramada de oameni care condamna aceasta idee si este dreptul lor. Insa problema pe care o ridica profesorul american este alta - DACA NU VREI MONOGAMIE, DE CE O PROMITI?
Care este scopul pentru care intri intr-o relatie? Sexul fara dureri de cap? Minciuna? Tradarea? Care? Nu ti se pare ca atunci cand accepti sa-ti iei un angajament si tu de fapt vrei sa ti-o tragi cu cine apuci esti un impostor?
Atunci cand accepti o relatie, trebuie sa accepti ca acea relatie implica fidelitatea sexuala - exceptand bineinteles relatiile in care partenerii stabilesc de la inceput ca nu isi doresc fidelitate - ceea ce inseamna ca esti cumva obligat sa iti respecti 'termenii' angajamentului.
Si asta nu tine de norme sociale sau religioase, ci de respectul si dragostea fata de partener/a.
Un alt aspect extrem de important intr-o relatie este setul de 'legi' pe care cei doi il stabilesc de la bun inceput. Este foarte important ca cei doi sa-si expuna explicit asteptarile si promisiunile pe care sunt dispusi sa le faca.
Lucrurile sunt extrem de simple - daca esti nesigur, daca nu crezi ca partenerul/a se ridica la nivelul asteptarilor tale... nu iti lua vreun angajament. Pleaca! Nu pierde timpul. Nici pe al tau... nici pe al partenerei.
Insa daca ti-ai luat angajamentul, atunci respecta-l! Si nu de dragul partenerei, ci mai ales de dragul tau.
De ce? Pentru ca atunci cand iti incalci angajamentul, nu iti tradezi doar partenera, ci te tradezi in primul rand pe tine.
Asadar infidelitatea nu are legatura in primul rand cu sexul, ci cu tradarea. Iar cea mai urata forma de tradare este tradarea de sine.