Oare cum ar fi ca in fiecare dimineata sa va treziti cu limbi pe fata si un iubit jucaus care se agita de nebun prin casa incercand sa va dea de inteles ca are chef sa marcheze cativa copaci din fata blocului?
L-ati scoate afara sa-si goleasca vezica? L-ati duce sa-si potoleasca cheful de jughineala matinala, in timp ce va fumati tigara de dimineata?
Daca barbatii ar fi caini, sunt ferm convins ca femeile ar vorbi mai mult cu ei.
Zilele trecute am citit un studiu publicat in DailyMail si am ramas pe ganduri.
Acolo scria ca 39% dintre femei petrec mai mult timp in compania animalului de casa decat in compania partenerului.
Wow, aproape 40%! Mi se pare imens. Mai mult, studiul cu pricina arata faptul ca femeile se confeseaza animalelor de companie.
Asta m-a dus cu gandul la un alt studiu, de acum cateva luni, care arata faptul ca multe femei prefera sa discute problemele importante legate de cuplu cu prietenele si nu cu partenerul.
Concluzia? NU COMUNICAM!
Nu stiu de ce, insa am impresia ca odata ajunsi in relatie, oamenii isi cultiva zona de confort si omit in mod intentionat lucrurile care scartaie in relatiile lor. Pe scurt - baga gunoiul pres!
Ei traiesc practic prin omisiune. Mimeaza o oarecare stare de bine, pacalesc cumva realitatea si, in loc sa discute unii cu ceilalti, apeleaza la terti.
Partea proasta este ca tertii nu vor rezolva niciodata problemele interne ale cuplului, in afara cazului in care tertii sunt terapeuti. (uneori nici terapeuti nu au ce sa faca)
Si uite asa, cei doi isi pun bariere in mod constient, din dorinta de a pastra ceva ce cred ca deja poseda - relatia!
Din pacate, relatia nu este ceva palpabil, nu este un obiect... ci o constructie care se ridica zilnic, pe o perioada mai scurta sau mai lunga de timp, in functie de nivelul de implicare al ambilor parteneri.
Cu cat nivelul de implicare este mai mic, cu atat relatia dureaza mai putin.
E simplu! De ce ne temem sa comunicam ceea ce simtim? De ce apelam la persoane din afara cuplului, cand raspunsurile la toate intrebarile se afla la-ndemana... in interior?
Nu am sa inteleg niciodata motivele care ii fac pe oameni sa se inchida in ei insisi, sa devina ascunsi, sa refuze sa deschida gura si sa exprime ceea ce simt si gandesc. Partenerul/a nu este un dusman, nu este un tiran, ci un coechipier.
Ce s-ar intampla intr-o echipa de voley daca ridicatorul nu le-ar comunica schemele de joc colegilor? Am vedea 5 indivizi nedumeriti asteptand sa vada unde se duce mingea - adica in pereti!
Asa se intampla si in cuplu - cum vrei sa functioneze cand tu nu ai chef sa deschizi gura? E imposibil! Cuplul nu functioneaza singur!
Tot zilele trecute am vazut un text pe wall la Alex Revenco. Nu am stiut cum sa-l tratez - ca pe un banc sau ca pe ceva real, pentru ca mi se pare ca poti sa-l iei in ambele sensuri.
Textul era cam asa:
"La un seminar al femeilor, pe tema Cum sa traiesti intr-o atmosfera de dragoste cu sotul tau, participantele au fost intrebate daca isi iubesc sotii.
Toate au ridicat mana, aprobator. Atunci au fost intrebate cand le-au spus ultima data sotilor ca ii iubesc. Unele au raspuns ca azi, altele ca ieri, altele ca nu-si amintesc.
Atunci au fost rugate sa le expedieze sotilor un SMS, cu textul "te iubesc, scumpule" iar apoi sa citeasca raspunsurile primite.
Iata cateva:
1. Cine esti?
2. Te simti bine?
3. Te iubesc.
4. Ce mai e acum? Ceva cu masina?
5. N-am inteles ce ai in vedere.
6. Ce-ai mai facut acum? De data asta nu te mai scuz.
7. Nu ma lua pe ocolisuri, spune direct cât vrei.
8. Oare visez ?
9. Daca nu-mi spui cui ii este adresat mesajul, fac moarte de om!
10. Raspunsul la ce vrei tu este nu!"
Unora li se va parea funny. Asa mi s-a parut si mie la inceput. Ulterior mi-am dat seama ca multe dintre cazurile astea se intampla in viata de zi cu zi.
Din lipsa de comunicare, iubirea a ajuns un soi de subiect de santaj. Mi se pare bizar.
Si totusi, daca nu vom invata sa comunicam activ in cuplu nu vom putea sa o scoatem la capat si vom alerga intotdeauna sferturi de cursa fara sa ajungem niciodata la linia de sosire.
Nu, barbatii nu trebuie sa fie caini ca sa poti comunica cu ei.
Tu trebuie sa faci un lucru simplu - sa deschizi gura si sa spui ce simti si ce gandesti. Atat!