Emanciparea femeilor a produs pizdificarea barbatilor - este o idee care tot circula pe net de ceva vreme.
Nu sunt deloc de acord cu ideea asta.
Am mai spus-o si o repet - emanciparea femeilor a produs schimbari majore in societate si este normal ca barbatul sa tina pasul cu aceste schimbari.
Dupa parerea mea, cel care urla din toti rarunchii - "barbatii se transforma in pizde" - este barbatul traditional, patriarhal, cel care nu intelege si mai ales nu accepta aceste schimbari.
In acest context, simtind ca ii fuge pamantul de sub picioare si ca fundamentul principiilor sale este 'atacat', el incearca sa se tina cu dintii de ceea ce l-a directionat in viata pana acum - setul sau de convingeri.
In acelasi timp, as spune ca barbatul care se teme de pizdificare este deja pizdificat, iar acum si arata acest lucru prin teama pe care o afiseaza prin actiunile sale - este profund homofob, misogin cat cuprinde si, mai mult decat atat, zambeste superior cand posteaza poze care compara soldatii din cel de-al doilea Razboi Mondial cu cativa tineri imbracati slim si colorat. Practic, el se auto-demasca prin propriul comportament.
Barbatul care se teme de pizdificarea barbatului este inchistat in sabloanele de gen impuse cu foarte mult timp in urma, sabloane deja depasite.
In realitate, barbatul nu se pizdifica, ci tine pasul cu schimbarile din jurul lui. Barbatul se transforma in acelasi timp cu societatea.
Mi se pare interesant cum unii refuza sa inteleaga asta si vor parca sa ramana pe loc. Ei accepta dezvoltarile tehnologice, accepta ultimele noutati in materie de gadgeturi, insa nu accepta schimbarile la nivel comportamental.
Barbatul nou nu mai este singurul provider de resurse, nu mai detine puterea... asa cum se intampla pana acum 30-40 de ani. Nu, acum barbatul trebuie sa invete sa lucreze in echipa, sa imparta puterea si responsabilitatile... trebuie sa invete sa iubeasca, sa accepte si sa respecte, sa inteleaga ca femeia este partenera lui si nu un bun de care dispune printr-un act.
Asta nu inseamna pizdificare, ci asumarea vremurilor in care traim.
In vremurile actuale, oamenii invata ce inseamna comportamentele toxice, refuza sa mai traiasca greselile trecutului si simt nevoia sa rescrie istoricul relatiilor pentru ca este clar ca ceea ce s-a intamplat pana acum nu mai functioneaza.
Barbatul nou este aproape obligat sa invete sa-si cunoasca femeia. Si, daca ma gandesc bine, chiar nu are ce sa fie rau. Ia sa ne gandim putin - cei mai mari cuceritori ai istoriei (in materie de femei) - nu erau rigizi, ci erau niste barbati care cunosteau perfect functionalitatea femeilor. Cei mai mari cuceritori erau niste gentlemani desavarsiti.
Daca ar fi fost rigizi, nu ar fi reusit sa devina cei mai mari cuceritori.
In prezent, barbatul nu mai crede in clisee, nu mai crede ca femeia nu poate fi inteleasa. El isi exploreaza in primul rand propria latura feminina si nu ezita sa o dezvolte, refuzand rolurile de gen impuse.
Asta nu inseamna pizdificare, ci dezvoltare.
Un barbat care incearca sa se cunoasca, sa se dezvolte si isi exploreaza propria latura sentimentala... nu este un barbat pizdificat, ci un barbat care intelege vremurile in care traieste, un barbat care intelege ca a fost incomplet si ca a fost schilodit de niste reguli prostesti.
Masculinitatea nu inseamna rigiditate, ci flexibilitate si adaptabilitate la nou! Iar asta nu inseamna pizdificare, ci dezvoltare!
Barbatul rigid, care se teme de 'pizdificare', este doar un copil chinuit care isi plange propriile frustrari, este un individ care in sfarsit recunoaste ca a fost pizdificat tot timpul. El nu arata cu degetul, ci striga in gura mare "ajutor".
Pentru ceilalti barbati, cei care se dezvolta constant si se adapteaza, pizdificarea nu este un subiect demn de luat in seama, pentru ca ei stiu ca dezvoltarea nu ii transforma in femei, ci ii apropie de femei.