Femeia trebuie: sa stie sa ordoneze treburile casei (daca o trezesti din somn sa poata sa-ti raspunda in maximum 3 secunde unde ti-a pus chilotii si sosetele), sa se gandeasca in fiecare zi la un meniu care sa imbratiseze papilele gustative ale barbatului, trebuie sa fie sexy si pe tocuri si in pijamaua cu vacute, trebuie sa fie gingasa ca Audrey Hepburn si provocatoare ca Sharon Stone, deschisa ca o floare de nufar, sa miroasa extraordinar chiar si dupa ce a prajit ceva in bucatarie, iar in pat trebuie sa se miste ca cea mai tare diva porno.
Ce daca barbatul nu ii spune ce-i place, daca e femeie adevarata, ea trebuie sa stie, sa simta, sa intuiasca!
Femeia trebuie sa aiba un job decent, trebuie sa fie tot timpul eleganta, manierata, sa nu isi minta barbatul si sa nu care cumva sa-i treaca prin cap sa il insele.
Ea trebuie sa aiba un suflet urias, sa poata fi capabila sa ofere iubire si grija, fara sa uite sa aiba grija zilnic de forma feselor ei (eventual in timpul orelor de somn :))
Femeia trebuie sa fie doamna in societate, bucatareasa iscusita si curva in pat. Si toate astea pentru un individ care vine de la munca, ragaie, bea bere, se bese si se uita la meciuri, un individ ce-i poate darama in orice secunda feminitatea.
Hey, stop, nu sariti - sigur ca nu toti barbatii sunt asa! Insa exista si acesti barbati...
Acum sa revenim putin cu picioarele pe pamant - ca si in cazul barbatului, nici femeia nu este niciodata pregatita.
Sa zicem ca la bucatarie a stat pe langa distansa ei mama si a "furat" niste meserie, cu manierele sa zicem ca s-a documentat... dar la capitolul curva in pat? Acolo unde s-a pregatit?
Ca sa nu mai spun ca nu poti sa le ceri tuturor femeilor sa aiba atitudine, sa fie provocatoare... unora nu le iese treaba asta oricat ar incerca.
Ele sunt pur si simplu asa cum sunt - imperfecte, mai mult sau mai putin frumoase, mai mult sau mai putin atractive si mai mult sau mai putin destepte.
Cat despre sex, aici trebuie sa admitem ca este o loterie - daca esti barbat, chiar trebuie sa te rogi sa ai o mana buna!
Acum cateva luni am scris textul - Barbatii nu sunt niciodata pregatiti. Si atunci si acum doua zile, cand l-am repostat, au existat femei care mi-au comentat asa - "si femeile crezi ca sunt pregatite? Eu nu sunt".
Am apreciat sinceritatea lor! Sunt femei care merita toate felicitarile. Altele au preferat sa rada oarecum superior la textul cu pricina.
Sa nu imi spuna mie cineva ca s-a nascut pregatita sa aiba o relatie de lunga durata. Asta se invata in timp, se invata dupa mai multe naufragii si, din pacate, se invata dupa mai multe traume.
Si uite asa, pana sa ajunga sa fie pregatita sa aiba o viata alaturi de un barbat, femeia se poate trezi mistuita de otravuri si temeri, se poate trezi complet dezechilibrata.
Nu a pregatit-o nimeni pentru vanatai pe suflet. In anumite cazuri, aceste vanatai s-au instalat poate prea devreme, in alte cazuri putem vorbi despre rani in serial... Oare cate femei pot spune - eu am fost fericita, nu am avut niciodata suferinte?
Oricat ar incerca unele femei sa spuna ca sunt puternice (nu contest ca unele nu ar fi), ele nu au fost pregatite pentru socurile vietii. Nici barbatii nu au fost!
Nu e simplu sa intri intr-o relatie alaturi de un barbat. O relatie inseamna o constructie dificila, o constructie ce necesita efort zilnic. In tot acest timp, ambii parteneri trebuie sa-si cultive dorinta... si, asa cum se stie, dorinta intra de multe ori in conflict cu anumite componente ale iubirii.
Spre deosebire de barbati, care si-ar dori sa faca slalom printre femei, fara sa dea socoteala pentru asta, femeile functioneaza usor diferit - chiar daca studiile arata o modificare la nivelul comportamentului sexual feminin. In principiu, femeia are nevoie de afectiune, nu se leaga la cap just for fun (desi si aici e de discutat).
Din pacate, nu multe sunt femeile care pot sa renunte la temeri atunci cand isi gasesc un partener dorinic sa puna umarul la construirea unei relatii.
Multe femei, tocmai din cauza propriilor temeri, nu apreciaza faptul ca au fost alese si incep sa controleze, sa incerce sa schimbe sau sa cicaleasca, distrugand orice viitor al relatiei.
Femeia, ca si barbatul, nu cred ca este pregatita sa-si intemeieze o familie. Sigur, la nivel declarativ, poate spune ca este, insa in realitate nimeni nu stie ce inseamna asta pana cand nu traieste ceea ce inseamna o familie.
Si, asa cum arata studiile, se pare ca nu oricine este pregatit pentru asta, se pare ca nu oricine este capabil sa tolereze iubirea.
Da, stiu, suna misto sa te indragostesti, sa te muti cu el, sa te casatoresti, sa faci un copil, insa stau si intreb - a pregatit-o cineva pe femeie pentru depresia post-natala, pentru momentele alea cand nu se mai simte frumoasa?
I-a explicat cineva vreodata faptul ca aparitia unui copil poate distruge pasiunea din cuplu?
Ma indoiesc. Nici femeia si nici barbatul nu sunt pregatiti pentru momentele astea.
Abia dupa ce le traiesc, abia dupa ce le depasesc - impreuna sau separat - iti pot spune cum a fost.
Dar asta este si partea frumoasa a vietii... te lasa sa te dai cu capul de pereti, te lasa sa alegi cum va fi... te lasa sa-ti construiesti drumul, iar daca la aceasta constructie accepta sa participe ambii parteneri, ea stie sa-ti arate lumina.
Pentru a fi pregatita pentru drumul intortocheat al vietii, femeia trebuie intai sa-si accepte si sa-si asume propriile dorinte. De acolo pleaca totul, din interior!
O femeie care nu stie ce vrea isi va gasi cu greu un partener care sa o poata multumi. O femeie cu un suflet agitat va putea cu greu sa traiasca langa o alta persoana.
Pentru a putea infrunta situatiile de viata ce se ivesc pe acest drum in doi, femeia trebuie sa aiba sufletul linistit, trebuie sa fie asumata si sa fie capabila sa-l accepte pe celalalte si cu bune si cu rele...
Or, asta nu e tocmai un lucru usor.