Puterea poate fi un afrodisiac, dar nu in cuplu!

"In dragoste, barbatul trebuie sa conduca sau sa fie egal. Pentru ca puterea e un afrodisiac..." - o mostra de gandire coitala pura care mi-a cazut sub priviri aseara.

Afirmatia ii apartine 'intaiului blogger al tarii'... da, baiatul ala care scrie despre iubire si care isi da singur cu firma in cap prin astfel de afirmatii ce tin mai degraba de un medievalism intelectual, decat de o gandire la zi, in ton cu secolul in care traim.

Sa o luam pe rand - 'barbatul trebuie sa conduca sau sa fie egal'.

In viziunea lui, astea sunt singurele variante accesibile barbatului. Barbatul nu are voie sub nicio forma sa fie condus de femeie! Niciodata!

Interesant! Cat cocosim de chiosc. Pai cineva care sustine ca barbatul trebuie sa conduca sau sa fie egal - mai ales in dragoste - le arunca pe toate femeile in zona inferioritatii.

Daca barbatul trebuie sa conduca sau sa fie egal, inseamna ca femeia trebuie sa fie condusa sau sa fie egala. Pentru ea nu exista a treia varianta!

Acum, daca scoatem excesul de vrajeala din ambele formulari, adica "sau egal/a", rezulta ca "in dragoste, barbatul trebuie sa conduca, iar femeia sa fie condusa".

Ce modalitate interesanta de a le aplica cititoarelor tale un golden shower cu bolta!

Atunci cand vorbesti despre dragoste si aduci in context pozitii de putere - adica barbatul la conducere si femeia supusa - te poti astepta la orice ... mai putin la dragoste.

Jocurile si pozitiile de putere in cuplu nu sunt normale, ci toxice! Am scris despre asta AICI.

Doar oamenii nesiguri si tematori vor sa obtina puterea in cuplu.

Iar partea cu femeia care nu este capabila sa-si faca propria viata, avand nevoie de un "vultur" protector, nu prea mai tine in vremurile actuale.

Din ce in ce mai multe femei traiesc pe "barba lor", din ce in ce mai multe femei au viata lor - casa, masina, bani... statut.

Din ce in ce mai putine femei mai au nevoie de sustinerea financiara a barbatului. Asa ca toate cliseele din cartile de seductie au nevoie de un upgrade.

Acum cateva ore, o prietena a lasat un comentariu la un post de ieri. Ea scria asa - "mi-as dori sa dispara cuvantul <puternic> din vocabularul discutiilor despre femei si barbati si sa-l inlocuim cu asumat. Cand unul e puternic, automat logica iti spune ca celalalt e slab si iar alimentam razbelul tampit dintre sexe".

De acord cu acest comentariu - puterea poate fi un afrodisiac, dar nu in cuplu! Puterea este toxica in cuplu!

Un cuplu inseamna un parteneriat, inseamna echipa si nu doi inamici, doi adversari aflati tot timpul in competitie.

In cuplu nu este vorba despre lupta, despre cine castiga mai mult, cine este mai iubitor, cine este mai bun si cine nu.

Acolo unde apar astfel de manifestari vorbim despre o doza uriasa de toxicitate.

In plus, dragii mei, incetati cu prostia asta cu barbatul puternic. Este doar o vrajeala pentru barbatii nesiguri pe ei.

Puterea nu este un factor care-ti asigura fericirea in cuplu. In niciun caz atunci cand este exercitata asupra celuilalt. Puterea este o chestiune interioara.

Iata ce a scris Marvin Allen - terapeut si scriitor - despre casnicia sa:
"Supriza mariajului meu a fost faptul ca sotia mea a vrut mai mult de la mine decat bani si sex. Nu a fost suficient ca munceam 16 ore pe zi, nu a contat ca eram un amant neobosit, nu a contat ca am renuntat la prieteni, la alte femei, la sport si pescuit. Ea a dorit mai mult de la mine, ceva ce am simtit imposibil de oferit - intimitate". Deci? Cum e treaba cu barbatii puternici?

Da, sunt de acord cu "intaiul blogger al tarii" cand spune ca "mascul te nasti, barbat devii sau nu", cu o completare - ca sa devii barbat trebuie sa te cureti bine de clisee!