"In viata nu poti decide daca vei suferi sau nu, insa poti decide pe cine lasi sa te faca sa suferi" - este o replica vazuta intr-un trailer la cinema.
Sunt de acord! Asa este... In viata nu ai cum sa decizi daca vei suferi sau nu, cata vreme pot aparea evenimente care te pot face sa suferi si pe care nu le poti influenta in vreun fel.
Evenimentele neprevazute, care ii vizeaza in special pe cei dragi, te pot face sa suferi.
Un deces in familie este fara indoiala un mare generator de suferinta; divortul parintilor la fel etc...
Asta nu inseamna ca nu poti controla lucrurile care te vizeaza direct.
Da, in viata poti decide pe cine lasi sa te faca sa suferi sau, asa cum spune Frederic Beigbeder - poti fi statuia care isi rezerva dreptul de a decide ce porumbei se caca pe ea.
Si chiar e recomandat sa faci acest lucru, mai ales in lumea asta plina de toxicitate.
"Toxicitate", "oameni toxici", "comportamente toxice", "femei castratoare"... sunt termeni din ce in ce mai intalniti in socialul actual.
Acum 15-20 de ani nimeni nu folosea acesti termeni - poate doar psihologii, desi domeniul nu era atat de cautat ca acum.
Da, oamenii toxici exista cam peste tot si e aproape imposibil sa nu te intalnesti cu ei. De multe ori ti se poate intampla sa te si combini cu ei.
Eu am fost as in relatii cu femei toxice. Am capatat atata experienta incat as putea scrie cateva carti pe tema asta. Da, am fost si eu in postura in care am spus - "viata mea a fost un cosmar"... m-am imbatat si eu cu minciuna asta.
Cine m-a obligat sa tolerez un cosmar? Viata traita in necunoastere, intr-un pattern gresit, viata traita neasumat, la voia intamplarii!
Viata mea a fost un cosmar o buna bucata de vreme pentru ca am permis asta - EU! Am fost unicul vinovat pentru asta!
Daca nu permiteam, nu se intampla sa ajung jos, in genunchi, nu se intampla sa am nevoie de ajutor din exterior, nestiind cum sa ies din impas.
Naivitatea se plateste! Iar eu am fost naiv si, in loc sa spun NU, am mers pe ideea - iluzorie - ca pot sa duc! Nu am putut!
Nu va grabiti sa va zambiti in barbie - toxicitatea darama fara probleme un ins de 100 de kilograme care a facut sport si care sta bine la capitolul psihic.
Toxicitatea este ca apa - trece prin cele mai mari blocuri de piatra - are nevoie doar de timp.
Am simtit-o si trait-o pe pielea mea. Iar atunci cand am schimbat, atunci cand am constientizat, m-am iertat si am iertat persoanele toxice din viata mea... am invatat doua lucruri extrem de importante - 1. in viata trebuie sa stii cand sa spui NU si 2. am invatat sa-i miros rapid pe toxici.
La prima vedere, sunt persoane atractive, care stiu foarte bine sa joace teatru, te fascineaza prin prezenta, tupeu si de ce nu, inteligenta.
Daca nu cunosti nimic despre narcisici sau paranoici (si sunt doar doua comportamente toxice), ti-o poti fura grav!
Toxicii stiu sa te domine, stiu sa te conduca, sunt specialisti in tehnici de manipulare... reci si egoisti pana la cer si inapoi.
Am cunoscut la viata mea o gramada de asemenea persoane... asa cum am cunoscut destule femei care faceau un sport din castrare!
O buna bucata de vreme, ani de zile, am cunoscut toate fatetele relatiilor toxice, am cunoscut tot felul de comportamente, tot felul de gelozii, tot felul de tehnici de exterminare a sinelui...
Am acceptat sa intru in acest lagar de concentrare cu un masochism care acum ma mira.
Abia in momentul in care am constientizat ce mult am gresit ca nu am stiut cand sa spun STOP, abia atunci am fost capabil sa schimb complet patternul!
In momentul asta, am ajuns sa miros imediat toxicii, am ajuns sa ii ignor complet... am ajuns sa le dejoc imediat orice incercare de atac si practic am invatat sa ma feresc de ei.
Sa nu care cumva sa credeti ca o persoana toxica se schimba!
Nu! Nu se schimba niciodata!
In concluzie... da, in viata poti decide pe cine sa lasi sa te faca sa suferi, iar daca o faci... ar fi bine sa-ti asumi asta!
Daca incepi sa spui ca nu ai nicio vina, te minti singur.
Foto Credit: redletterchristians.org