Oricine poate fi inlocuit in dragoste. Ca si in viata. Cimitirele sunt pline de oameni care au crezut ca sunt de neinlocuit.
Tin minte ca la un moment dat vorbeam cu o duduie si ii ziceam - "tu iti dai seama ca afara mai sunt cel putin 10 mai buni ca mine si 10 mai bune ca tine? Ce facem? Ne multumim cu ce avem sau mergem sa-i cautam"?
In cele din urma ne-am dat seama ca nu aveam nimic in comun si am pornit sa-i cautam.
Atunci cand iti dai seama ca nu esti de neinlocuit, incetezi sa mai faci comparatii.
Atunci cand iti dai seama ca poti iesi oricand din garantie, inveti sa pretuiesti ceea ce ai, inveti sa pretuiesti clipa, sa pretuiesti lucrurile frumoase pe care le traiesti alaturi de celalalt.
De ce? Pentru ca iti dai seama ca de tine depinde momentul cand vei iesi din garantie!
Cand crezi ca esti de neinlocuit... devii neatent, puturos, lenes; incepi sa te culci pe o ureche, cum spune romanul.
Incepi sa-ti neglijezi partenera, incepi sa-ti neglijezi relatia, iti iei la misto propria viata, te iei pe tine la misto. "Sunt de neinlocuit, deci ce sens are sa ma agit? Totul merge de la sine".
Si uite asa, fara sa-ti dai seama, iti pui singur un termen de garantie. Te transformi intr-un produs pe care scrie - "a se consuma inainte de data inscriptionata pe capac"
Iar atunci cand te trezesti ca partenera iti spune - "STOP" - toata increderea ta se transforma in cenusa. "Cum a indraznit sa ma paraseasca? Pe mine, omul de neinlocuit?"
Da, fix pe tine! In dragoste, ca si in viata de zi cu zi, daca te lasi pe o ureche... risti sa te trezesti in afara jocului. Risti sa te trezesti in offside.
Stiu ca pe multi ii enerveaza termenul de job, insa iubirea este un job full-time, 24 din 24, care te tine ocupat o viata intreaga... sau nu. De tine depinde ce termen de expirare ii pui.
Din pacate, relatiile se strica din ce in ce mai repede, semn ca oamenii se auto-expira rapid.
In prezent nu prea mai functioneaza ideea de "impreuna si la bine si la rau", ci doar "impreuna doar la bine".
Astfel, la primul semn de "rau", oamenii isi iau codul de bare si instructiunile de funtionare si se cara spre o alta oaza de bine, care ii tine in trip o alta scurta perioada de timp... si tot asa.
In loc sa acceptam realitatea, in loc sa fim realisti, preferam sa consumam infuzii de vrajeala, mici doze iluzorii de bine, urmate in mod firesc de mari doze de dezamagire.
Si toate astea pleaca de la modul in care ne raportam la noi insine, crezand ca suntem de neinlocuit! Gresit! Oricine poate fi inlocuit, iar realitatea ne arata zilnic acest lucru.
Daca vrem sa nu mai fim inlocuiti trebuie sa intelegem ca nimic nu se poate construi pe auto-suficienta si lene. Cred ca aici e cheia... Voi ce credeti?