Astazi s-a inregistrat o premiera in cariera mea de jurnalist - am fost pus sa comentez o inmormantare.
Stiu ca pare ciudat, insa atunci cand am intrat eu in presa, acum mai bine de 16 ani, daca indrazneai sa spui ca vrei sa faci cover de la o inmormantare, aveai mari sanse sa te trezesti fara job.
Ba chiar sa ti se spuna - "nu te-am angajat ca sa scormonesti printre morminte, ci sa gandesti".
Ei bine, iata ca azi, dupa 16 ani, presa sta la capataiul mortului si face audienta de acolo.
Mi se pare o practica murdara de-a dreptul si aici nu dau vina pe reporteri sau pe prezentatori, ci pe cei care conduc institutiile de media. Ei sunt cei care permit aceasta intruziune fara nicio jena in viata si in suferinta unor oameni.
Da, ati citit bine, exact asta este - o intruziune. Jurnalistii de la inmormantari sunt ca hienele alea care sar repede sa devoreze lesul.
Nu exista respect, nu exista bun simt... nu exista nimic - ci doar dorinta de a face audienta a unor oameni care au uitat de foarte multa vreme ce inseamna meseria asta.
Mi-e jena ca s-a ajuns in acest punct. Ce poti sa comentezi intr-un asemenea moment?
Mai conteaza daca cel care sufera e puternic sau nu?
Suferinta nu menajeaza pe nimeni, iar atunci cand cineva apropiat - parinte ca in cazul Mihaelei Radulescu - pleaca de langa tine, nu prea ai incotro - suferi. Este o traire cat se poate de umana. Doar robotii pot ramane de piatra.
Azi m-am simtit foarte nasol. Trebuia sa vorbesc despre beizadelele fara BAC, dar am comentat inmormantarea tatalui unei vedete.
Deh, asta e Romania - tara in care hotii sunt apreciati, scoala este optionala, iar reporterii se bat care sa arunce primul un pumn de tarana pe sicriul audientelor.
Cu scuzele de rigoare, imi rezerv dreptul ca pe viitor sa nu mai particip la asemenea spectacole.