Pe 29 septembrie 2013 scriam primul text. Atunci eram cel mai mare dusman al meu.
Ma aflam intr-o perioada tulbure a vietii mele, un moment de cumpana, un moment in care o schimbare se cerea asa cum se cere aerul atunci cand simti ca te sufoci.
Tin minte ca eram la birou, pe vremea aia activam la 220.ro si pur si simplu am inceput sa scriu.
Nu era prima data cand mi s-a intamplat asta. Cand am scris piesa Sfarsit de mileniu (in 1998), tin minte ca m-am trezit din somn, am scris versurile, m-am culcat la loc si abia dimineata am vazut ce scrisesem.
Ei bine, am inceput acest drum cu o punere a mea in oglinda. Eram cel mai mare dusman, insa un dusman aflat in plin proces de curatare, de reconstructie.
Iar aceasta reconstructie s-a produs la vedere, in scris, alaturi de alti oameni ca mine - unii cu probleme, altii aflati in cautarea unor raspunsuri, altii fericiti, altii pusi pe carcoteala, altii pur si simplu hateri.
In anul asta care s-a scurs, am reusit sa devin cel mai bun prieten al meu, am reusit sa-mi repar gaurile trecutului, sa ma linistesc, sa ma asez, am reusit sa schimb si sa inlatur tot ce ma tinea in loc.
Nu a fost usor. E greu sa renunti la niste patternuri care faceau parte din viata ta. Insa va spun un lucru deja verificat - atunci cand iti potolesti trecutul, prezentul capata o lumina aparte.
In astea 12 luni am scris aproape 800 de texte. Habar nu am daca sunt multe sau putine. Am scris cum, cat si mai ales cand am simtit. Nu am tinut cont de reguli.
Am primit o gramada de sfaturi de la alti bloggeri. De unele am tinut cont, de altele nu. Daca la inceput aveam dubii, acum sunt sigur - atunci cand faci un lucru cu sufletul, cu toata pasiunea, lumea nu are cum sa nu observe.
Vulpescu.eu s-a dezvoltat cu ajutorul oamenilor care mi-au citit textele. Eu nu am facut altceva decat sa scriu si sa aduc textele in atentia lor pe pagina mea de Facebook. De acolo... textele s-au dus care incotro.
Fara smecherii de promovare, fara suportul celebritatilor... doar cu pagina mea de Facebook. Pur si simplu am scris si am urmarit cu atentie ce se intampla.
Si uite asa, acum, cand trag o linie, vad ca intr-un an s-au adunat peste 700.000 de oameni care mi-au citit ideile.
Mi se pare incredibil si nu pot decat sa fac o plecaciune in fata acestor oameni care si-au rupt din timpul lor pentru a citi ideile unui individ pe care mai mult ca sigur nu il cunosc.
Faptul ca oamenii ma citesc inseamna ca ceea ce am facut anul asta nu a fost degeaba.
Da, stiu, au existat si multi atacatori. I-am vazut pe toti, unora le-am raspuns, pe altii i-am ignorat sau i-am blocat direct.
Din toate aceste experiente poti invata lucruri importante vis-a-vis de relationarea cu alti oamenii.
Au existat momente in care am fost poate usor agresiv, alteori poate ca am fost prea moale... E firesc, sunt om si am stari care orice alt om care ma citeste.
Ma bucur ca am inceput aceasta calatorie, ma bucur ca am luat aceasta decizie - la sfaturile Cristinei Bazavan - si sunt sigur ca ne vom bucura impreuna de ceea ce va urma.
Multumesc!