V-ati gandit vreodata cum ar fi sa va intalniti cu o fosta "iubire" la o discutie relaxata?
Sa stati asa si sa depanati amintiri, sa analizati putin ceea ce ati avut? Sa va intrebati - "ce ne-am facut"?
Acest "ce ne-am facut" este interesant pentru ca are mai multe fatete.
Pe de-o parte este de analizat ceea ce ne-am facut unul altuia prin comportamentul pe care l-am avut si mai ales motivele care ne-au determinat sa ne purtam intr-un anumit fel.
Fac pariu ca foarte putini dintre noi au avut ocazia sa faca asta, asa cum fac pariu ca foarte putini dintre noi ar fi capabili sa-si recunoasca greselile. Chiar si in ceasul al 12-lea, multi raman pe pozitie si isi mentin orgoliul la nivel maxim.
Mie mi s-a intamplat o singura data sa am o asemenea discutie, acum cativa ani de zile.
"Eeee, eram fraiera... ma purtam ca o proasta" - mi-a spus persoana respectiva.
"Stai calma ... ca nici eu nu eram cu mult mai breaz" - i-am spus eu.
Nu mai existau urme de dorinta si cu atat mai putin orgolii. Era pur si simplu o discutie relaxata.
Oare doar atunci se poate? Oare putem discuta lipsiti de orgoliu si mandrie doar atunci cand nu mai avem niciun interes la celalalt?
Chiar nu putem sa ne vedem greselile in momentul in care le facem? Chiar nu putem sa ne corectam in timp real? Chiar nu putem sa facem si altfel, nu putem trai si fara acest prapastios "ce ne-am facut"?
Ce de-a doua fateta a lui "ce ne-am facut" se refera la sine si anume la "ce ne-am facut" noua insine prin modul in care am acceptat sa inghitim anumite lucruri care nu ne plac.
Care este motivul pentru care acceptam sa inghitim otravurile altuia? Ce obtinem cu asta? Nu cumva ar trebui sa privim putin altfel lucrurile?
Adica sa observi otravurile, sa ii comunici celuilalt ceea ce observi si sa te cari daca vezi ca injectiile cu otrava persista?
Mie asa mi se pare firesc! Cred ca asta este comportamentul sanatos.
Indiferent de situatie, indiferent de cuplu, indiferent de gradul de implicare emotionala, sinele este cel care primeaza. Si aici nu vorbim despre egoism!
Sinele este cel care trebuie protejat primul. Intai iti protejezi sinele si apoi il protejezi pe celalalt.
Am scris-o de un miliard de ori - o relatie functionala este formata din doi oameni fericiti si nu din niste epave care se hranesc reciproc cu material radio-activ.
Din punctul meu de vedere, scopul unei relatii este evolutia in doi si nu anihilarea reciproca. Atunci cand se ajunge la reprosuri, cicaleala, certuri, atunci cand cuvintele frumoase sunt inlocuite cu jigniri... nu prea mai sunt multe lucruri de facut.
Iar daca stai si inghiti, nu faci altceva decat sa te transformi intr-o bomba cu ceas.
Nu merita!
Drept urmare, daca ajungi intr-un astfel de punct, poti sa te cari linistit... nu pierzi nimic.
Iar cei care realizeaza ca le-a fost bine atunci cand nu mai au acel bine ar trebui sa-si asume propriile actiuni si decizii. Regretele nu ii mai ajuta cu nimic dupa ce faptele au fost consumate.
Cat despre ce ne-am facut - mi-ar placea ca din ce in ce mai multi oameni sa raspunda simplu la aceasta intrebare - ne-am iubit!
Din pacate, in foarte multe cazuri, raspunsul real este - ne-am distrus reciproc.