Nu imi plac oamenii care isi plang de mila. Uneori am si eu tendinta sa alunec pe panta asta. Si da, uneori nu-mi place de mine.
Mai ales atunci cand ma simt usor dezorientat.
Sa nu credeti ca nu mi se intampla.
De ce as fi diferit? Chiar nu sunt. Sunt un om absolutamente normal. Nimic iesit din comun...
De-a lungul anilor si eu am avut momente in care mi-am spus - 'pe mine cine ma ia?'
De fiecare data cand m-am aflat in impas din punct de vedere profesional am intrat in panica, iar intrebarea asta paguboasa a venit aproape instantaneu.
Ulterior mi-am dat seama ca intrebarea asta nu are ce sa caute in gandurile mele. De ce? Pentru ca viata m-a invatat ca daca esti deschis si iti doresti cu adevarat anumite lucruri... ele vin in viata ta.
Nu, nu ridicati sprancenele... nu este vrajeala.
Va dau doar cateva exemple - nu m-am gandit niciodata ca pot fi capabil sa pun muzica intr-un lounge, bar, pub etc...
A fost nevoie de provocarea lui Florin Marica pentru a prinde gustul acestei activitati. Nu, nu ma dau dj, nici nu cred ca voi fi vreodata, insa mi se pare misto ca macar o data pe luna sa-mi adun prietenii la o distractie. Va iesi ceva din asta pe termen lung? Habar nu am, timpul imi va arata asta.
De cand am lansat blogul au fost multe voci care m-au intrebat cand o sa ies cu textele mele si in offline? Ei bine, acest lucru se intampla chiar azi, la Shakespeare Pub, de la ora 19.00. Azi citesc cateva texte in fata publicului. Iar aceasta oportunitate a venit spre mine pentru ca am fost deschis. Va iesi ceva din asta pe termen lung? Nu am nici cea mai vaga idee in acest moment, insa sunt sigur ca timpul imi va arata asta.
Tot de ceva timp incoace ma gandesc ca n-ar fi rau sa devin speaker de relatii la tot felul de evenimente. Si, ghiciti ce, lucrurile s-au asezat in asa fel incat lucrul asta se va intampla peste cateva zile. Si de aceasta data... mi-am facut treaba, am fost deschis, iar lucrurile au venit spre mine. Va iesi ceva din asta pe termen lung? Nu stiu, insa timpul imi va arata asta.
Aici este cheia - sa fim deschisi catre ceea ce ne dorim cu adevarat sa facem.
Iar acest lucru este valabil si in relatii. Oare cati oameni ati auzit spunand - pe mine cine ma ia?
Cate femei divortate, care au copii, ati auzit spunand asta? Eu am auzit cateva si, recunosc, am spus-o si eu imediat dupa ce casnicia mea s-a incheiat.
Chiar credeti ca un barbat divortat, care are un copil, este altfel?
Si ce am facut? Am stat cu capul sus si m-am deschis oportunitatilor care ma asteptau.
Sigur ca nu toate s-au concretizat... una chiar m-a daramat, insa a fost momentul care a provocat schimbarea mea.
Stiu ca uneori apar si momente de slabiciune. Toti le avem, de multe ori sunt firesti - suntem oameni, nu roboti.
Insa cred ca este foarte important sa intelegem faptul ca fericirea si starea de bine sunt in primul rand niste constructii mentale care NE apartin.
Noi suntem responsabili pentru lucrurile care ni se intampla in viata. Noi si nu altcineva.
Drept urmare, cred ca este momentul sa eliminam din gandurile noastre aceasta intrebare - pe mine cine ma ia? Chiar nu isi are locul.
Atunci cand ne setam ceea ce ne dorim si ne pastram deschisi in fata oportunitatilor care apar... nu mai avem cum sa ne punem o asemenea intrebare.
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI