"Orice om cauta la celalalt ceea ce nu are" - mi-a spus o domnisoara acum cateva zile la un eveniment. Hotararea ei m-a pus pe ganduri.
Ce inseamna asta? Ca atunci cand intram intr-o relatie cautam diferentele, cautam o persoana care sa ne umple anumite goluri?
Sa fie oare adevarat? Oare diferentele sunt cele care ne aduc impreuna sau asemanarile?
Referitor la acest lucru am citit o chestie foarte misto, care spune cam asa: "pasiunea vine din diferente, starea de impreuna vine din asemanari".
Si tind sa cred ca asa e. Da, diferentele te pot atrage, ti se pot parea sexy, insa pe termen lung asemanarile sunt cele care fac diferenta.
Cum poti sa le ceri unor oameni profund diferiti sa traga la aceeasi barca?
E imposibil! Ar fi un chin fara rost. Ca sa-i faci pe doi oameni sa priveasca in aceeasi directie trebuie sa le arati ca exista un scop pentru acest lucru, un scop comun. Altfel vor considera ca isi pierd timpul.
Asa si cu relatiile - nimeni nu poate sa umple goluri la nesfarsit!
Drept urmare, sunt ferm convins ca diferentele si doar ele... nu pot lega doi oameni.
Sa presupunem ca doi oameni au parte de sex incendiar - am trecut prin asta, deci stiu ce vorbesc -, insa celelalte capitole - comunicare, intelegere, intimitate, angajament ... sunt praf.
Ce sanse au ei sa construiasca o relatie de lunga durata? Mici de tot. Aia nu ar fi o relatie, ci o afacere.
Bine zicea Pascal Bruckner - "mi-e mila de cei pe care ii leaga doar sexul".
Eu cred ca asemanarile dintre doua persoane asigura succesul unei relatii. Interesele comune, pasiunile... lucrurile mici... Astea ne apropie.
Doi oameni care impart interese comune au mai mari sanse sa functioneze pe termen lung.
Doi oameni care impart doar un singur lucru... se vor sufoca la un moment dat. Vor claca... pentru ca interesul lor va scadea in timp daca nu este sustinut si de altceva.
De aceea cred ca starea de impreuna, starea de NOI, vine din asemanari. Ma uit la cuplul din care fac eu parte.
Suntem doua persoane care se bucura de o viata sociala extrem de activa. Ce s-ar intampla daca unul dintre noi ar spune NU?
Ati ghicit! Ar aparea tensiuni in cuplu.
Suntem doi oameni care merg la film, la evenimente, la concerte, la teatru... si niciodata nu ne certam pe tema asta - comunicam extrem de usor si natural vis-a-vis de ceea ce ne dorim si ceea ce ne place.
Bineinteles ca exista si diferente intre noi, e normal, nu avem cum sa fim la fel. Si totusi, dupa parerea mea, pasiunile comune, lucrurile care ne apropie, ne ajuta sa trecem mai usor peste orice fel de tensiune care se poate ivi.
Drept urmare, cred ca atunci cand ne dorim sa intram intr-o relatie, nu trebuie sa cautam dopuri care sa acopere anumite gauri, ci persoane care sa simta, sa vibreze, sa rezoneze cu noi in cat mai multe directii comune.
Pareri?