Autobuzul este un spatiu fascinant mai ales la orele de varf - adica atunci cand este plin.
Si mai ales cand toti calatorii se incapataneaza sa ocupe un singur loc - acel dreptunghi din fata usii.
"Coborati la prima? Nu!" - uite asta nu am chef sa aud atunci cand autobuzul este plin.
Si, din pacate, aud asta foarte des.
Jur ca nu am sa inteleg niciodata spiritul asta de turma. Mi se pare aberant.
Pai daca ai urcat in autobuz si ai de mers 20-25 de minute cu el, de ce Dumnezeu te opresti in usa?
Esti idiot? Nu ti-e clar ca nu vei avea parte de o calatorie placuta, nu ti-e clar ca vei fi atacat din toate partile - stanga-dreapta (din spate) de cei care vor sa coboare si stanga-dreapta (fata) de cei care urca?
Si atunci care e logica? In realitate nu exista logica, ci un desert total.
Si uite asa, din cauza acestor oameni care nu inteleg mersul cu autobuzul, acel spatiu din fata usii se transforma intr-un ring de dans, in care calatorii executa niste oribile demonstratii de vals lent. Nu stiu cati dintre voi sunt familiarizati cu valsul lent. Ei bine, cei care executa acest dans formeaza un soi de patrate.
Acest lucru se intampla insa nu pe ring, ci in autobuz, ritmul de 3/4 fiind asigurat de gaurile din asfalt. "Ram-pam-pam"... "ram-pam-pam"... "ram-pam-pam"..."zbum". Deh, uneori mai cade cate o doamna care nu a apucat sa se tina la timp :))
Partea proasta la tot acest dans este ca nu ai nicio sansa sa iesi cu bombeurile intregi. In general esti calcat de cel putin doua-trei persoane care-si dau seama ca au inghetat in locul pe unde in general oamenii vor sa coboare.
Pe langa calcaturi, poti sa-ti mai iei sacose peste tibie (sacose in care pot fi cartofi, sticle sau mai stiu eu ce alte obiecte contondente), coate in figura de la domnii care se dezechilibreaza atunci cand soferul schimba ritmul brusc... iar lista poate continua :))
In acest conditii, degeaba auzi "ma iertati" sau "scuze"... Iti vine sa plangi pentru ca esti constient ca adidasii sau pantofii tai, pe care intentionai sa-i mentii curati pana la intoarcerea acasa... au devenit brusc un teatru de razboi.
Interesant este ca multi dintre acesti oameni care incremenesc in usa se supara foc atunci cand ii intrebi de ce stau acolo.
"Da' ce dom'le ma inveti tu pe mine cum se merge cu autobuzul?" - mi-a zis unul intr-o zi.
Zen-ul meu s-a dus pe pustiu si i-am raspuns totusi cu calm - "da, te invat, pentru ca esti un primat care m-a calcat deja de 3 ori de-a lungul ultimelor doua statii".
Da, dragii mei, oamenii care mor in fata usii din autobuz seamana perfect cu acei soferi care, desi stau intr-o coada uriasa, claxoneaza ca niste idioti crezand ca gestul lor va schimba mersul lucrurilor.
Ce sa zic... tot e bine ca ne intereseaza dansurile din inalta societate, aplicate chiar si in autobuz la ore de varf.
Noi sa fim sanatosi, ca pantofii sau adidasii se curata... Din pacate... prostia nu se curata cu nimic, ci crapa de batranete!