Ati urmarit vreodata un copil cu atentie? Chiar daca are o gramada de jucarii in brate, el plange si o vrea pe aia... vrea jucaria pe care nu o are.
De-a lungul vietii ne purtam fix ca niste copii. Niciodata nu suntem multumiti cu ceea ce avem, intotdeauna vrem mai mult.
Un lucru firesc intr-o lume competitiva (si profund nefericita).
De aici cred ca pleaca si nefericirea noastra - traim pentru a avea! Din ce in ce mai mult si mai variat. Viata noastra se desfasoara dupa sloganul - esti ceea ce ai!
In realitate, nici macar nu avem timp sa ne bucuram de ceea ce avem.
Si nu cred ca exagerez daca spun ca nici nu vrem sa ne bucuram de ceea ce avem.
Viata noastra este in fast forward si nimeni nu are timp sa fie atent la detalii. Nu, cantitate sa fie - cantitate de bani, cantitate de obiecte, cantitate de intamplari, cantitate de oameni (amanti/e). Mai mult sa fie, nu conteaza daca este si bine. Daca este rau... trece cu pastile si alcool! Viata moderna inseamna volum, viata moderna inseamna rulaj!
Viata moderna se rezuma la vazut, placut, incercat, uzat si schimbat! Tot! Mai putin pe noi insine!
Atunci cand ai sanatate, iti doresti putina suferinta... iar atunci cand suferi, iti spui - "ce prost am fost... am fost sanatos si mi-am batut joc"; atunci cand ai bani... ii arunci pe fereastra, iar cand ramai fara... iti spui - "vai de mine ce prost am fost. Mi-au trecut o gramada de bani prin mana si i-am spart pe tampenii"; atunci cand ai o relatie - simti ca iubirea adevarata trece pe langa tine pe strada - desi ea te asteapta acasa; iar dupa ce cazi prada tentatiei - realizezi ca doar rochia era misto... si uite asa esti prizonierul lui mai mult.
Cum sa te multumesti cu ceea ce ai, cand tu esti ocupat sa-ti doresti ceea ce nu ai?
Este imposibil! Esti concentrat, esti agitat, privesti doar spre viitor... nu exista prezent!
Ceea ce ai este aici si acum! Ceea ce ai se alfa fix sub nasul tau. Insa cum sa aprofundezi ceea ce ai? Nu ai cum! Tu alergi non-stop dupa iluzii.
Ca sa te poti bucura de ceea ce ai trebuie sa te opresti din alergarea asta nebuna. In momentul in care te vei opri, vei face o mare descoperire - vei afla ca existi!
Iti vei da seama ca primul lucru (extrem de important) pe care il ai esti TU!
Al doilea lucru extrem de important pe care il vei afla este ca toata alergatura aia era inutila si ca de fapt fugeai de tine.
Al treilea lucru pe care il vei afla este asta - nu esti ceea ce ai, ci ceea ce gandesti!
Fericirea este o stare mentala, nu o acumulare de posesiuni.
In viata nu conteaza cate case ai, cate amante ai, in cate vacante mergi... Astea sunt nimicuri.
Ceea ce conteaza in viata este sa te ai pe tine! De aici pleaca totul!
Doar atunci cand reusesti sa rezonezi cu propria viata poti spune ca esti fericit! Doar atunci te poti bucura de ceea ce ai. Restul e doar o goana nebuna care nu duce nicaieri...