Proțap, barbeque, disc, ceaun sau grătar clasic – indiferent ce “sculă” folosește, una dintre plăcerile românului, de când dă colțul ierbii și până târziu, în iarnă, la cabană, este să aprindă foc în aer liber și să gătească afară.
Sigur, e știut că “berea și grătarul merg ca micul și muștarul”, și nu încearcă nimeni aici să schimbe plăcerile vajnicilor bucătari în șort.
Dar mai sunt și “nefericiți” cărora nevasta sau medicul le reproșează burdihanul revărsat printre maieu și elasticul de la pantaloni, sau care nu beau bere din diverse alte motive. Pentru ei, ce alte opțiuni există? E cam greu să te răcorești cu țuică fiartă la miuța din iulie-august.
PET, BIB? Tu la ce te-ai gândit?
Personal, aș evita pe cât posibil vinul îmbuteliet la PET, sau măcar m-aș strădui să-l beau cât mai repede după ce a fost turnat în acest tip de ambalaj, fiindcă am constatat că nu rezistă bine pentru mai multe zile.
Dar, dacă bugetul sau pretențiile nu-ți permit să țintești mai sus de PET, atunci Cramele Recaș constituie, probabil, cea mai extinsă rețea de “crame” de unde poporul muncitor își poate procura vin vărsat de calitate decentă.
Urmează, în linia a II-a, Murfatlar, Tohani, Budureasca – opțiuni la fel de decente, dar nu la fel de răspândite la nivel național. Din punctul de vedere al autorului acestor rânduri, cam aici se încheie lista cu sursele cât de cât “de încredere” pentru achiziția de vin la PET. Nu neagă nimeni că or fi existând și alte “vinării” cu marfă de calitate suportabilă, dar riscul de a bea poșirci crește atunci când furnizorul nu are în spate o sursă de proveniență identificabilă. Doar vorbele vânzătorului, că “e vin adevărat și bun, de țară”, nu oferă în fapt nicio certificare.
În ceea ce privește BIB (prescurtarea de la Bag-In-Box, adică o pungă din folie metalică specială, introdusă într-o cutie de carton și prevăzută cu o canea), lucrurile nu stau mult diferit de PET, dar măcar caneaua specială de turnare îți permite să torni un pahar fără ca restul vinului din cutie să intre în contact cu aerul și să se deterioreze.
Ceea ce e important, dacă n-ai de gând să bei toți cei trei, cinci sau zece litri din cutie deodată (a nu se înțelege că e recomandabil cumva să învechești vinul în BIB!). Un alt avantaj este faptul că BIB-ul are mâner. Nu e chiar de râs, când te gândești câte lucruri ai de pus în portbagaj și apoi de cărat când mergi la picnic.
Să fie tinere, reci, seci și slab alcoolizate!
Cele mai consumate vinuri la petrecerile sau mesele în aer liber sunt cele tinere, seci, cu conținut mai scăzut de alcool, eventual spumante, de regulă albe sau rose chiar dacă sunt greu de cărat și fragile, paharele pentru vin sunt recomandate, în locul celor de plastic, de unică folosință.
Gustul va fi mai bun vinul pentru grătar e bine să fie răcit bine de acasă, în prealabil. Chiar și pe cel roșu. Și e la fel de bine să ai cu tine o găleată sau alt recipient pentru gheață și apă (căci doar gheața singură nu reușește să răcească eficient), ca să menții vinul la temperatura potrivită.
Picnic cu stil
Dacă te-ai uitat prea mult la filme romantice americane sau franțuzești, sau dacă pretențiile pe care le ai de la viață includ coșulețul pentru picnic și fața de masă cadrilată, frapiera și paharele nu trebuie să-ți lipsească.
Aici, deja pare în neregulă să-i torni iubitei un păhărel din PET-ul de doi litri. Ar fi și incomod, de altfel, s-o privești tandru în ochi, într-un cot, în timp ce mânuiești cu două mâini butelca. Unde mai pui că PET-ul are tendința să se și îndoaie, când e prea plin, și riști să-ți uzi pantalonii. Așadar, cum totuși pentru muritorii de rând aducerea unui valet care să toarne iese din discuție, ar fi bine să aduci cu tine, pentru propria satisfacție și pentru imaginea artistică, un vin la sticlă. Nu uita de tirbușon, iar ca regulă generală, evită vinurile corpolente, complexe, bogate în arome. E păcat de ele, căci nu le vei putea savura cu adevărat în mijlocul adierilor de iarbă verde, flori de câmp sau pădure udă. Și nu uita regula de bază: să fie rece!
O listă utilă de cumpărături
* Pentru vin la PET, e recomandabil să cumperi de la “cramele” care indică foarte clar sursa de aprovizionare – e o garanție în plus asupra calității: Recaș, Tohani, Murfatlar, Budureasca sunt cele mai răspândite. Ar fi bine să-l deguști înainte.
* Când vine vorba de Bag-In-Box, e preferabil să fi gustat vreodată vinul înainte și să-ți fi plăcut; în caz că nu ai de ales și nici nu poți gusta vinul, citește cu atenție nivelul de alcool și eventuala descriere gustativă;
* dacă pretențiile de îndeamnă să iei la grătar un vin îmbuteliat, alege un vin mai slab alcoolizat, de preferat spumant sec sau oricum nu prea dulce (inscripții ca frizzante, prosecco, champagne ar trebui să te ajute. Și – atenție! – la spumante “demisec” înseamnă mult mai dulce decât la vinurile “liniștite”), alb sau rose. Nu e o regulă să eviți vinul roșu, dacă asta îți face plăcere.
Cum nu doar în România picnicul este sport național, firește că ingeniozitatea omenească a găsit tot felul de soluții grozav de interesante pentru transportul și depozitarea în bune condiții a celor necesare băutorului de vin la iarbă verde: genți speciale, pahare a căror cupă are forma potrivită pentru vin dar care nu au picior, ci o talpă care permite așezarea lor fără riscuri pe jos, suporturi pentru paharele cu picior. Din păcate, în România oferta este aproape inexistentă. Aviz importatorilor 🙂
Articol scris de Cezar Ioan pe vinul.ro