Viata este superba atunci cand reusesti sa te bucuri de ea. Iar asta se invata, nu iti este dat! Atunci cand ajungi sa te cunosti, atunci cand reusesti sa rezonezi cu propria viata, traiesti o experienta unica, paradisiaca.
Asa s-ar defini omul fericit - cel care rezoneaza cu propria viata!
Nu radeti, chiar nu e un lucru tocmai usor.
Cei mai multi oameni nefericiti se afla in aceasta stare tocmai pentru ca nu rezoneaza cu propria viata, pentru ca nu stiu sa pretuiasca ceea ce au.
"Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se intample" - ador vorba asta!
Sa nu ma intelegeti gresit - nu e rau sa visezi, insa asteptarile nerealiste pot fi o adevarata otrava, te pot trimite in zona depresiei, in zona gri a existentei. Si, cu cat iti doresti lucruri mai putin apropiate de realitate, cu atat devii mai nefericit.
Am cunoscut o gramada de oameni care isi regreta propriile vieti. O dau intr-una pe aia cu - "iti dai seama cum ar fi fost daca....?" Si viseaza cu ochii deschisi la palate, la calatorii in locuri exotice, la vieti desprinse din filme, la lux, la haine superbe... Si stau asa si privesc in zare, dupa care lasa ochii in pamant si spun resemnati - "viata mea e de cacat".
Imi place genul asta de abordare extrema, o abordare orientata exclusiv spre superlativ.
Oamenii astia pur si simplu nu stiu sa aprecieze ceea ce au - in primul rand nu stiu sa aprecieze ca sunt vii; ca sunt sanatosi, ca au un acoperis deasupra capului, un job, un partener/a, priteni, ca au drepturi, ca pot calatori, ca pot alege etc...
De fiecare data cand cineva imi serveste otrava asta cu - "iti dai seama cum ar fi fost daca?", ii raspund sec - "iti dai seama cum ar fi fost daca te-ai fi nascut in Africa si ai fi murit de foame?"; "iti dai seama cum ar fi fost sa te fi nascut la tara, iar acum, in loc sa stai cu mine de vorba, sa fi fost cu vacile pe camp?", "iti dai seama cum ar fi fost daca te-ai fi nascut cu malformatii?"; "iti dai seama cum ar fi fost daca ai fi fost nevoita sa te supui, fara sa ai dreptul sa protestezi?", "iti dai seama cum ar fi fost sa nu ai voie sa divortezi de un barbat care te abuzeaza?", "iti dai seama cum ar fi fost daca ramaneai incult/a?"... iar lista poate continua.
De fiecare data obtin aceeasi reactie! Ochii mariti si un raspuns aproape nervos - "mie nu mi s-ar fi putut intampla asa ceva?"
"Serios? Iti spun eu - se putea intampla oricui. Putin deranj la planete si gata :))"
Dupa o astfel de discutie, mi se raspunde in tonul copilului neinteles - "si eu ce sa fac?"
Raspunsul meu e la fel de sec - "sa te bucuri de viata! E scurta! Nu mai visa la cai verzi pe pereti".
Vedeti dumneavostra, viata este frumoasa, frumusetea este peste tot, chiar si in fata ta... Trebuie doar sa fii dispus sa o vezi!
Sigur, o calatorie in Caraibe poate fi ceva misto! Cata vreme nu iti da cineva in cap sau cata vreme nu ti se fura portofelul.
La final, as vrea sa-i intreb pe cei carora le place sa se tot intrebe "cum ar fi fost daca?", refuzandu-si dreptul la fericire - cum ar fi fost daca erati pe plaja din Tunisia cand cretinul ala jihadist a omorat aproape 40 de oameni?