Joaca în cuplu mi se pare extrem de importanta.
Ea sudează cuplul și cimenteaza intimitatea. Insa pentru a putea vorbi despre joaca, trebuie sa vorbim întâi despre timp.
Și nu despre orice fel de timp, ci despre timp petrecut împreună.
Ei bine, aici pot interveni probleme destul de mari. De ce? Pentru ca fiecare intra în cuplu cu anumite obiceiuri de petrecere a timpului liber.
El vrea sa iasă cu băieții la bere sau la fotbal, ea vrea sa iasă la shopping cu fetele...
De-a lungul timpului am cunoscut foarte putini oameni care își doreau sa renunțe la tabieturile lor pentru a avea activități în comun.
În plus, barbații și femeile se raportează diferit la ideea de romantism. Or daca și timpul liber este petrecut separat, cum putem avea pretenția de intimitate în cuplu?
Oare câți oameni își privesc partenerul de viață ca pe partenerul preferat de distractie?
Ieri citeam intr-o carte ca pentru a avea parte de intimitate și de fericire în cuplu, avem nevoie de 15 ore petrecute împreună pe săptămână. Împreună!
Or asta înseamnă un mix de nevoi - cele feminine de baza (afecțiunea și conversația intima) și cele masculine (împlinirea sexuala și compania recreativa).
Aceste patru nevoi aduse împreună formează o construcție puternica, o baza a relației.
Drept urmare, atunci când intram intr-o relație trebuie sa invatam sa ne jucam împreună si nu trebuie sa ne fie frica sa renunțăm la vechile obiceiuri de petrecere a timpului liber.
Vom descoperi alte activități, extrem de plăcute, pe care le vom face în doi.
O relatie nu înseamnă doar orele petrecute în casa sau în week-end cu prietenii, ci mai ales orele petrecute în doi, fără prieteni...
Eu chiar cred ca partenerii care se joaca împreună raman împreună.
Fără joaca mi-e greu sa cred ca putem vorbi despre fericire în cuplu.