Dragostea nu se intampla, dragostea se munceste! Se munceste la greu!
Dragostea nu este o intamplare, asa cum multi vor sa creada, nu este un vis, o magie, ci o munca asidua, o suma de criterii, alegeri si asteptari.
Din dragostea la intamplare se nasc cele mai mari dezastre! Iar asta se intampla tocmai pentru intamplarea nu a fost filtrata, nu a fost cernuta, nu a fost analizata.
Cine crede ca intamplarea iti aduce in viata doar lapte si miere se minte in cel mai direct mod. Iar suferinzii cred ca stiu cel mai bine acest lucru.
Nu stiu cum am ajuns in situatia in care sa credem ca dragostea este singurul lucru care vine de la sine, singurul lucru pentru care nu trebuie sa faci nimic, ci doar sa stai in cur ca taurasul Ferdinand si sa visezi la cai verzi pe pereti sau la printese cu cosite blonde.
Cat de beat sa fie Cupidon sa te nimereasca tocmai pe tine?
Tu, ala care ai stat si ai privit cu melancolie pe geam... tu ala care te-ai pricopsit cu o dragoste napraznica fara sa fi miscat vreun deget?
Mai devreme am citit pe Artdevivre un articol foarte tare pe tema asta. In el scrie cam asa -
"Fatalismul romantic e adanc inradacinat in mentalitatea asteptatorului: dragostea se intampla din senin. Tu nu trebuie sa stii ce vrei si ce cauti, recunoasterea va fi spontana, galaxii intregi vor exploda in privirile voastre cand va veti intampla si astfel vei sti. Ontologic, mistic si androginal. In fine, depinde ce povesti ai citit, poate fi si Sandra Brown si Paolo Coelho. Conspiratia altora sa fie, ideea este ca tu sa nu faci nimic.Adica sa ai Cv-ul pe un site de joburi e normal si de inteles. Dar sa iti cauti un partener e o rusine". Frumos si direct spus!
Da, autoarea are dreptate in text, "iubirea neconditionata e alintul celor care au ramas copii". Oamenii maturi iubesc conditionat si muncesc din greu pentru iubirea lor!
Oamenii maturi nu mai cred in povesti de adormit copii, insa nu contenesc sa isi scrie propriile povesti frumoase de viata. Zilnic si fara oprire! Cu atractie, admiratie si atentie fata de partener/a.
Sigur, este okay sa ai grija de copilul din tine, insa nu este okay sa iti alegi partenerul de viata in functie de alegeri copilaresti. Alegerile copilaresti atrag aproape de la sine dezamagiri cat se poate de mature!
Sunt de acord cu ideea ca fiecare este liber sa aleaga cum vrea, insa mi se pare putin bizar sa ramai ancorat in aceste iubiri copilaresti care iti produc mari traume sufletesti si sa nu iti doresti sa atingi acele iubiri mature, acele iubiri complete, acele iubiri care ating sfanta treime - fizic, psihic si spiritual.
In concluzie, desi risc sa imi urc toti visatorii in cap, o voi spune raspicat - dragostea nu se intampla, dragostea se munceste!
Toti cei care cred ca dragostea se intampla inca patineaza la granita copilariei... Stiu ca e frumos, insa gustul suferintei este al naibii de amar!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: dreamatico.com