Nu vi se pare interesant ca la fiecare final de relatie nu avem timp sa analizam ce s-a intamplat?
Nu, suntem prea ocupati cu pisicile pe care le degajam peste gardul celuilalt.
"A dr@#u' n#@^$&#*%a, a facut si a dres, a fost o n@&*^#%@a"... si o spui la cateva zile dupa ce ii spusesei cu cei mai dulci ochi de motan din Shrek - "dragostea mea".
"Un b** ranced, nu a stiut sa aprecieze ce a avut, a plecat sa-si caute fericirea, de parca eu nu ii faceam toate hatarurile. Ce c**in" - spune ea, la cateva zile dupa ce il privise in ochi si il sarutase cu foc... de iubire.
De cele mai multe ori asa arata finalurile - EGO cat China. Da, EGO ca in acceptul lui Wayne Dyer - adica Edge the God Out (fara Dumnezeu) - fara iubire!
Ei bine, finalurile dor, finalurile sunt de multe ori dure, nesimtit de dure, iar creierul devine incapabil de analiza.
Culmea e ca nu analizam nici dupa ce ne linistim. Atunci suntem prea ocupati cu gasirea unui nou... sens... pardon sex!
Si uite asa trecem peste experiente fara sa invatam mare lucru din ele.
Si stam si ne uitam spre cer si ne intrebam cu ce am gresit, ce nenorociri om fi facut in alte vieti ca sa platim acum atat de dur... etc.
Pe scurt, ne plangem de mila ca niste fraieri.
Ei bine, aseara am fost la film, am vazut "Pan" si acolo am vazut o idee interesanta - "ca sa vezi de ce s-a terminat ceva trebuie sa iti dai seama de ce a inceput!"
Cum se aplica asta la relatii? Cred ca beton! Si cu sens!
Mai sus v-am descris starea in care suntem atunci cand ne despartim! Ei bine, nu cumva fix cu starea aia intram si in relatia urmatoare?
Nu cumva gresim tocmai pentru ca intram in cautarea unei noi relatii fara sa fim vindecati de aia dinainte?
Eu am facut exercitiul asta - am stat si am dat firul inapoi si am incercat sa vad cum eram de fiecare data cand am inceput o relatie.
Naspa rezultat - de fiecare data eram jos, cazut, muci, praf, tandari...
Ce s-a intamplat? Am lasat garda jos, am coborat criteriile de selectie si mi-am ignorat principiile... si mi-am luat-o la greu.
Fix asta cred ca ni se intampla!
Intram in relatii complet nepregatiti, ca sa nu zic cu increderea in sine la 0.
Intram si asteptam ca celalalt sa ne-o ridice. Evident ca nu ne potrivim. Nu mai spun ca de cele mai multe ori vedem asta din prima, dar ne amagim ca timpul...
De fapt noi nu ne dorim relatii, ci tampoane, dopuri sau cum vreti sa le spuneti. Pur si simplu ne mintim ca vrem iubire!
Nu, vrem doar pansamente sau shot-uri de incredere. Numai ca, din pacate, fiecare astfel de shot dureaza putin, iar rezultatul este si mai multa suferinta.
Doar atunci cand vom intelege de ce am intrat in relatii vorm reusi sa ne dam seama de ce nu au tinut.
Insa analiza trebuie facuta la rece si fara menajamente.
Rezultatele dor, insa te ajuta sa mergi mai departe si sa intelegi ca daca vrei sa ai parte de iubire, nu mai trebuie sa intri in relatii cautand dopuri, cu increderea de sine la pamant, ci trebuie sa intri cu increderea sus... cautand iubire!
Doar asa poti sa o si primesti!
Altfel vei primi doar suturi in cur!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: collegerelationships.wordpress.com