Sunt prea tanar ca sa spun ca am cunoscut femeile "de altadata".
Daca ar fi sa creionez o descriere, as fi nevoit sa apelez la femeile din imediata mea apropiere.
De bunici nu am avut parte - s-au stins inainte sa ma nasc eu; asa ca ma pot raporta la mama, la cateva matusi si la o alta ruda de la care, de altfel, cred ca am invatat cel mai mult.
Ea reprezenta acea femeie pe care o descrie Nicolae Manolescu in articolul sau din Adevarul, acea femeie plina de "tandrete, delicatete, finete, gust, devotament, frumusete si farmec".
O femeie care traise vremurile frumoase ale Bucurescilor - acea perioada interbelica superba!
Mi-a aratat-o in poze! Mi-a descris-o in cuvinte! Am ascultat-o pe placi!
De altfel, de la ea am invatat primii pasi de vals lent! Deh, vals vienez e mai greu sa inveti intr-o sufragerie de bloc 🙂
Nimic din ce a fost atunci nu se mai regaseste in prezent - ma rog, poate doar dorinta unora de a se imbraca elegant.
Diferenta este ca oamenii aia nu doar se imbracau elegant, ci erau eleganti si la nivel comportamental.
Si aici nu ma refer doar la femei, ci mai ales la barbati! Erau eleganti din toate punctele de vedere. Am cunoscut cativa dintre ei - intelectuali de rasa care, atunci cand se intalneau, produceau niste discutii care te vrajeau de-a dreptul.
La mesele pe care casa mea le gazduia din cand in cand, oamenii astia nu barfeau sistemul, ci se bucurau de ceea ce erau ei - niste persoane de inalta tinuta din toate punctele de vedere.
Toti stiau 2-3 limbi straine, toti erau calatoriti prin lume si nici vorba sa existe vreo discutie despre bani!
Iar aceste mese aveau loc acum vreo 20-25 de ani. Deci nu cu foarte mult timp in urma.
Din pacate, mi-e greu sa cred ca mai traieste vreunul! Mi-e teama ca au pierit si ca au luat cu ei si gentilomia si cultura si finetea si eleganta.
Acum avem pseudo-dandy, complet goliti de continut intelectual si pseudo ladies, pentru care valoarea se rezuma la un pat mai rasarit de la Ikea si la o masina... la care se adauga un lexic gaurit ca un svaiter!
Da, raspunsul la intrebarea - "unde sunt femeile de altadata?" este simplu, acolo unde sunt si barbatii! - adica pe lumea cealalta.
Iar daca nu ai avut ocazia sa ii cunosti, e greu sa te raportezi la finetea lor! Aia se invata direct de la sursa, nu din carti sau din filme!
Eu ma pot considera privilegiat pentru faptul ca am putut petrece ani intregi alaturi de asemenea oameni de o inalta calitate umana. Nu stiu cati au avut sansa asta... In naivitate mea sper ca multi!
Da, trecand peste limbajul meu colorat, dobandit pe maidanele din Drumul Taberei, inauntrul meu este bine sudata stampila acestor oameni.
Este stampila frumusetii umane, acea frumusete pe care ma vad dator sa o duc mai departe - alaturi de voi sau singur.
Sunt cumva obligat sa nu permit jegului uman dobandit de societatea asta in perioada post-decembrista sa distruga si ultima farama de bunatate umana.
Nu ma voi lupta cu nimeni, insa voi incerca prin tot ceea ce fac si ceea ce scriu sa protejez ceea ce oamenii aia au insemnat pentru societatea romaneasca - niste repere de intelectualitate si tinuta morala.
Am cunoscut cateva femei si cativa barbati de alta data! Acum cunosc femeile actuale! Nu pot spune ca imi place ceea ce vad, desi este evident ca exista o paleta larga de categorii!
Sper doar ca atunci cand voi ajunge la varsta domnului Manolescu sa nu imi pun aceeasi intrebare - "unde sunt femeile de alta data?"
Asta ar fi cu adevarat trist!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI