Am gresit cand am atribuit vorba asta exclusiv femeilor!
Drept urmare, va cer voie sa-mi fac mea culpa 🙂 Am gresit, asa ca va rog frumos sa ma iertati!
Nu credeam ca exista si barbati care cred asta!
Insa, la evenimentul pe care l-am avut aseara, l-am si cunoscut pe unul... face to face.
Atunci cand mi-a spus ca "toti barbatii calca stramb" mi-am permis sa il corectez, spunandu-i ca neavand toate datele situatiei ar fi bine sa nu generalizam si sa spunem, eventual, ca "toti barbatii calca stramb... la un moment dat".
Si eu am calcat stramb... la un moment dat! Asta este si motivul pentru care militez pentru fidelitate in cuplu - pentru ca nu mi-a placut rolul de mincinos, de infractor, de rama... pentru ca am inteles ca infidelitatea nu e o solutie pentru mine.
Da, stiu, multi o fac, multi o fac tocmai manati de vorba asta - "toti barbatii calca stramb".
Si mai multi o fac dintr-un egoism crancen! Culmea e ca ei chiar cred ca ceea ce fac este okay.
Va rog sa-mi permiteti sa va descriu cazul - el, barbat - casatorit de niste ani buni si in relatie cu femeia din precambrian.
El calca stramb de fiecare data cand are ocazia, jura ca isi iubeste nevasta si ca relatia lor merge perfect si spune ca dragostea si iubirea sunt una, iar sexul este altceva. Fals - dar nu dezvolt acum!
Abordarea lui mi s-a parut interesanta mai ales atunci cand l-am intrebat ce ar spune daca sotia lui i-ar marturisi ca si ea face acelasi lucru? Bineinteles ca nu i-a placut!
Egoism curat! Adica - eu fac ce vreau si cata vreme nu sunt intrebat daca insel sau nu totul e roz in Paradis, insa daca as afla ca si ea face la fel as considera ca nu ma iubeste deloc!
Mergand pe principiul asta, l-am intrebat direct - "si tu o iubesti?"
A raspuns fara sa clipeasca - "Da! Iubirea nu are legatura cu infidelitatea!"
Recunosc, m-a blocat!
Lejeritatea cu care spunea toate lucrurile astea m-a dezarmat!
Sincer, nu am crezut nicio secunda ca vorbeste serios. Si sper sa fi fost totul o gluma!
Ar fi totusi trist sa existe genul asta de mentalitati.
Adica, okay, sunt de acord, unii au nevoie de variatie, dar cum poti sa spui ca totul e okay cand tu minti non-stop? E okay doar pentru ca celalalt nu intreaba?
Te-ai intrebat vreodata oare de ce nu intreaba?
Poate ca stie si te lasa in pace; poate ca nu ii pasa, poate ca pur si simplu maschezi tu prea bine... si lista poate continua! Dar ce facem cu adevarul?
O alta chestiune interesanta a fost atunci cand i-am amintit de celebra vorba - "ce tie nu-ti place altuia nu-i face".
Mi-a zis ca e falsa directia mea, ca el de fapt nu face nimic cata vreme nu se stie nimic.
Pe ideea - ceea ce nu se stie/ nu doare!
Ba doare! Si doare fix atunci cand adevarul iese la iveala!
Si iese, mai devreme sau mai tarziu si intreg edificiul asta al minciunii se face bucati!
Dar na, ce sa zic, fiecare e liber sa-si croiasca viata asa cum pofteste, chiar si cu riscul de a distruge sufletul persoanei de langa el!
Eu vad libertatea putin altfel, dar este doar viziunea mea. Nu pot sa-i condamn pe altii care vad in cu totul alt mod lucrurile. Pana la urma, ei vor achita nota de plata a faptelor lor...
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI