Azi se implinesc doi ani de cand am intrat in zona asta a bloggingului.
Doi ani inceputi cu mine in postura celui mai mare dusman al meu si atinsi in postura prietenului aflat intr-o continua constructie.
Frumoasa calatorie, interesant parcurs.
Blogul asta a aparut ca o terapie cu mine, s-a transformat in terapie cu public, iar acum este un loc de dezbatere pentru acei oameni care refuza sa mai fie ascunsi, pentru acei oameni care vor sa se deschida.
Da, stiu ca societatea romaneasca are o mare problema cu dezbaterile, stiu ca oamenii sunt obisnuiti sa taca, de teama sa nu fie judecati si condamnati de ceilalti... Sunt reactii firesti cu radacini in istoria noastra imediata.
Insa cred ca este momentul sa lasam istoria si toate prejudecatile preluate de la inaintasi si sa incepem sa ne construim prezentul. Iar eu fac asta tocmai pentru ca nu mi-e teama!
De-a lungul celor doi ani am fost injurat, judecat, spurcat in toate felurile! Asa si? Mi-am continuat drumul... iar toti cei care m-au facut albie de porci au disparut!
Ei au disparut... eu am ramas!
Oamenii se deschid - iar sutele, poate chiar miile de mesaje pe care le-am primit in privat mi-au dovedit acest lucru -, insa nu sunt inca pregatiti sa-si asume aceasta deschidere in public.
De ceva timp am inceput o serie de intalniri cu prietenii mei virtuali. Sunt frumosi, zambesc si sunt deschisi dezbaterilor pe tot felul de teme.
Si sunt din ce in ce mai multi - la ultimul eveniment de la Corks am depasit capacitatea locului (nu ca la primele doua nu ar fi fost la fel).
Ei vin si vorbesc, pun intrebari, isi expun nedumeririle, se imprietenesc... socializeaza.
Ma simt excelent cand vad ca se poate!
Nu vad niciun fel de incrancenare in acele momente, iar asta mi se pare fabulos!
Acum doi ani, cam pe vremea asta, ii spuneam terapeutei mele ca vreau sa ajung sa public o carte si sa fac aceste intalniri. Intalnirile le-am inceput, iar cartea este in lucru...
Cei doi ani de blog au insemnat aproape 1400 de texte si peste 2.5 milioane de cititori unici.
Cifrele astea pot parea uriase pentru multi! Pentru mine ele inseamna confirmarea faptului ca ceea ce am facut, ca ceea ce am scris si expus aici... in acest spatiu, a fost bine.
Iar faptul ca oamenii rezoneaza cu aceste idei si probleme pe care le pun pe tapet - facile pentru unii, enervante pentru altii si complicate pentru o mare parte a populatiei - ma face sa merg mai departe cu aceeasi deschidere.
Au fost doi ani frumosi, doi ani plini de energie, doi ani de suisuri si coborasuri...
Am incercat sa fiu constant, chiar daca am avut si caderi si momente poate mai dure.
Voi ati fost acolo, voi ati fost cei constanti si nu pot decat sa va multumesc si sa fac o plecaciune in fata voastra!
Petrecerea continua...