Iubirea este ca o banca. Am citit de curand despre asocierea asta si jur ca mi-a placut.
In plus, explicatia chiar cred ca are sens.
La inceput, cand fluturii sunt agitati la greu, cei doi parteneri acumuleaza depozite de apreciere in banca iubirii!
Da, in cazul in care nu v-ati dat seama, iubirea functioneaza cu apreciere!
Fara apreciere, iubirea da faliment rapid!
Nu mai spun ca din ce in ce mai multe studii arata faptul ca oamenii ajung sa calce stramb tocmai din cauza faptului ca nu se mai simt apreciati in cuplu.
Si nu, nu isi aleg intotdeauna o persoana mai frumoasa decat ceea ce au acasa. Nu asta conteaza! Ei/ele isi aleg o persoana care ii/le apreciaza!
Daca ar fi ca toti barbatii sa-si insele iubitele sau sotiile cu manechine sau starlete porno, rata divorturilor nu ar depasi 3-4% la nivel planetar :))
Or statisticile arata ca rata divorturilor atinge pe alocuri si 50%...
Sa revin la banca iubirii...
Asa cum spuneam, la inceput, cand hormonii valseaza prin creierii indragostitilor, banca aia primeste depozite. Multe depozite...
Conturile sunt pline, fericirea este evidenta...
Problemele apar dupa cateva luni, cand fluturii incep sa moara si cei doi nu se mai vad cu aceiasi ochi.
In momentul ala incep sa iasa la suprafata si defectele fiecaruia. Sigur, ele au fost vizibile de la bun inceput, dar cine a fost nebun sa le vada?
Si uite asa, inca de la prima cearta, depozitele alea de apreciere incep sa se goleasca!
La fiecare repros, depozitele alea pierd resurse importante.
Si in iubire, la fel ca si in finante, nu poti sa scoti la nesfarsit resurse fara sa si pui ceva in loc. Iubirea nu este o resursa nelimitata. Chiar nu este!
Lasati siropurile, lasati iubirile 3 sau 4 D care circula pe net, lasati norisorii roz!
Haideti sa ramanem ancorati in realul imediat, in viata aia pe care o traim zi de zi, in viata aia reala de cuplu, fara idealizari, ci cu responsabilitati si facturi de platit.
Atunci cand doar scoti resurse din depozitele de apreciere, ele ajung sa se subtieze considerabil si, daca nu esti atent si faci noi depuneri, risti sa te trezesti cu un telefon prin care esti anuntat ca esti in pragul falimentului.
Lipsa de apreciere inseamna negrija fata de celalalt!
Fix asta inseamna!
Atunci cand ii spui - 'esti o proasta, chiar nu intelegi ce iti spun?' - retragi la greu depozite de apreciere, iar ea ce va face? Va incerca sa iti raspunda cu aceeasi moneda! Adica? O noua retragere!
Atunci cand ea iti spune - 'bai baiete, tu chiar esti idiot? Nu ti-am zis sa duci gunoiul? Eram sigura ca esti un indolent' - retragerile sunt evidente; iar tu incepi sa cauti portite de iesire... din relatie, mai ales daca genul asta de adresare este constant.
Cicaleala si reprosurile sunt marii dusmani ai iubirii!
Am mai scris-o si o repet - relatiile mor din ne-grija!
De cand am inceput sa fac evenimente am observat o chestiune - cat de prezenti sunt copiii din noi in vietile adultilor din noi.
Da, atunci cand dam vina, cand pasam responsabilitatea pe umerii celuilalt - mai ales cand nu este prezent - fix asta suntem - niste copii rasfatati!
Eu cred ca daca vrem sa avem parte de iubire, de armonie si respect in cuplu, ar cam trebui sa trimitem copiii din noi la culcare si sa ne asumam rolul de adulti.
Altfel mi-e teama ca ne vom falimenta in serie toate relatiile...
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: mtalawyers.com