Hey, ce faceti? Sunteti bine?
A trecut doliul national... viata revine la normal, nu-i asa?
Am inceput sa vad zambete, poze sexy - nu ca ar trebui sa plangem fara oprire.
Insa mi-e teama, mi-e teama ca toata povestea asta se va stinge, asa cum luminile candelelor care ard acum in fata fabricii Pionierul se vor duce...
Mi-e teama ca ne vom multumi cu 3 tapi ispasitori, timp in care sistemul va ramane la fel de hidos.
Mi-e teama ca ne vom intalni din nou intr-o situatie similara si vom spune din nou ca nu mai putem, ca ne-am saturat.
Mi-e teama ca ne vom minuna din nou de concetatenii care nu inteleg si judeca in functie de gusturi muzicale, infatisare sau convingeri inguste...
Si lucrurile vor apune din nou, iar mortii vor fi din nou uitati...
Mi-e teama sa nu ne aflam intr-un loop, sa nu aflam ca lucrurile tind sa se repete, intotdeauna la fel... ca doar numele de pe cruci se schimba mereu, nu si cei care le trimit acolo.
Da, ar trebui sa incepem macar, sa facem ceva, sa incepem schimbarea cu lucrurile mici... sa incepem cu noi!
Ei, de acolo, din pacate, nu vor putea sa strige - hey, ce faceti? Asta putem face doar noi!