"Toate povestile de dragoste sunt povesti despre frustrare. Sa te indragostesti inseamna sa-ti aduci aminte de o frustrare pe care nu stiai ca o ai" - sunt niste cuvinte care ii apartin lui Adam Phillips.
Cuvinte ce strivesc toti norisorii roz ai dragostei sub talpa groasa a bocancului militar al realitatii.
Stiu ca imi vor sari la grumaz toti aparatorii dragostei si toti romanticii incurabili, insa ceea ce spune Phillips are sens.
Luni, la evenimentul de la Corks, am vorbit putin despre etapele doliului. Nu va speriati, nu vorbim despre decese aici.
Si totusi, acest doliu functioneaza si in cazul relatiilor, pentru ca relatiile (despartirile), ca si decesele, produc traume in sufletele noastre.
La eveniment am spus ca indragostirea apare de multe ori in primele patru etape ale doliului - adica: socul, negarea, furia si dezgustul; nicidecum in ultima, adica in etapa acceptarii - atunci cand omul trage invataturi de pe urma despartirii si este pregatit sa mearga mai departe.
Ce inseamna asta? Ca (de foarte multe ori) indragostirea apare pe fondul unei stime de sine praf, iar acele relatii sunt de fapt niste dopuri, niste injectii de incredere de sine si atat!
In acele cazuri nu este vorba despre dorinta de a construi ceva, ci despre acoperirea unor gauri, adica... asa cum spune Phillips, despre rezolvarea unor frustrari!
Sigur ca nu constientizezi faptul ca ai acele frustrari (a se citi privari/ lipsiri), insa ele sunt acolo si te imping de la spate.
Sa fim seriosi, atunci cand esti cu sufletul tandari, ce iti doresti? Alinare!!! Iti doresti sa simti din nou ceea ce ai simtit atunci cand erai fericit/a: sa zambesti, sa simti ca plutesti, sa atingi, sa te bucuri...
Or fix de asta nu ai parte cand esti cu sufletul praf! Si atunci ce faci? Cobori stacheta criteriilor de selectie si accepti in viata ta persoane pe care in mod normal (adica in conditii de stima de sine ridicata) nu le-ai lasa sa intre.
Nu va uitati ciudat, am trecut pe acolo si stiu perfect cum e!
Iata deci ca Phillips are dreptate - povestile de dragoste sunt de fapt povesti despre frustrare!
Poate ca asta este si motivul pentru care NU TIN!
Este insa corect sa spunem "toate"? Tinand cont de faptul ca se spune ca doar 5% dintre relatii sunt functionale (adica probabil cele care incep cu stima de sine sus la ambii parteneri), da, este aproape corect sa spunem ca "toate povestile de dragoste sunt povesti despre frustrare"!
Sigur, nevoia de iubire este fireasca la cei mai multi oameni, insa nu credeti ca ar fi bine sa ne analizam mai atent inainte sa facem anumiti pasi in viata noastra?
Nu de alta, dar mi-e teama ca tocmai graba ne face sa suferim si mai mult...
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: babumag.com