"Sfidează-mă și te voi iubi; nu mă suna la timp și te voi săruta; nu te culca cu mine și te voi adora" - cam așa arată strigătul marxist al dragostei, după cum susține Alain de Botton în cartea "Eseuri de îndrăgostit".
Dacă stau bine și mă gândesc, de-a lungul anilor am avut de-a face cu genul ăsta de marxism; cu femei care își doreau să fie sfidate (un comportament toxic pentru orice idee sănătoasă de relație); care se simțeau sufocate de punctualitate și care, de ce nu, se îndrăgosteau de amânarea primei ciocniri pubiene.
Erau persoane care adorau jocul dragostei, nefiind interesate să construiască și o iubire viitoare!
Eu cred că Botton are dreptate - "dragostea e o direcție, nu un loc și se sfârșește o dată cu atingerea scopului său-posedarea persoanei iubite". Iar a poseda nu se referă exclusiv la partea fizică.
Da, sunt oameni, mai ales acești marxiști ai dragostei, care își ucid dorința o dată cu posedarea persoanei iubite. După ce au obținut ceea ce și-au dorit, încep procesul de ieșire și caută următoarea țintă. Așa funcționează ei.
De altfel, cred că aici se zărește cel mai clar diferența dintre dragoste și iubire. Dragostea este acea dorință de a poseda; iar iubirea este dorința de a construi un drum comun.
Sunt două lucruri diferite. Dragostea se auto-distruge prin împlinire pentru că are un scop imediat, ușor de atins.
Iubirea nu face asta, pentru că scopul poate fi divers și necesită timp pentru a fi atins.
Revenind la dragoste, Botton susține că "întreaga poezie a trubadurilor secolului XII provensal este bazată pe amânarea coitului" 🙂
În plus, au existat mulți gânditori care au întărit aceste lucruri.
Spre exemplu, Anatole France spunea că - "nu se obișnuiește să iubești ceea ce ai" (și, de aici, nici să te mulțumești cu ceea ce ai) iar Montagne spunea că 'în dragoste nu există nimic în afară de dorința disperată pentru ceea ce fuge de noi'.
Mie mi se pare ușor greșit să consideri că 'posedarea celei dorite ucide dorința'.
Da, știu că există persoane care susțin că nu poți să faci dragoste wow câtă vreme covorul din cameră rămâne același.
E posibil să aibă dreptate însă, în același timp, ar fi bine să admitem faptul că înainte de a schimba relația, ar fi okay să încercăm să schimbăm întâi covorul sau camera 🙂
În plus, iubirea îți oferă o armă extrem de puternică, o armă ce-ți poate asigura o dorință de lungă durată-curiozitatea!! Curiozitatea alimentează imaginația, iar imaginația îți menține vie dorința!
Cine a spus că joaca este frumoasă doar atunci, în primele zile de flirt/ dorință?
Joaca poate fi superbă și după 1 an și după 3 și după 10, câtă vreme există oameni care încă sunt curioși unul față de celălalt, câtă vreme în relație există oameni care știu să-și alimenteze constant imaginația.
După părerea mea, un om care a încetat să fie curios în legătură cu partenerul/a... a încetat să exploreze, a încetat să dorească sau-și mai grav-nici măcar nu a încercat.
Oamenii care au încercat să se cunoască, să își exploreze cele mai adânci dorințe și fantezii, au continuat să se dorească și după trecerea anilor.
Și au făcut asta pentru că au înțeles cât de importantă este cultivarea imaginației în iubire.
Ceilalți, cei care au acceptat doar jocul dragostei, au ars rapid fiecare experiență...
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: metrocinema.org/