Iubirea uni-direcțională este cel mai trist lucru care se poate întâmpla în viața unui om.
Chinul așteptării acelui 'te iubesc' venit de la celălalt poate atinge limitele patologicului.
Iar întrebarea: 'de ce nu mă iubești?' - lansată cu un ton aproape lacrimal; aruncă în zona desuetului citatul aflat pe val în acest moment pe Facebook - 'iubirea nu e un troc. Te iubesc pentru că te iubesc'.
Spune-i asta persoanei care iubește și nu primește iubire înapoi!
Privește-o în ochi și spune-i asta!
Să vezi atunci reacție!
Să zici merci că nu-ți iei o flegmă între ochi, la pachet cu un sec: 'te-n pizda mă-ții cu citatele tale de căcat cu tot'.
Pentru că atunci când îi spui așa ceva unei persoane care iubește, dar care nu este iubită... o cam meriți!
Iubirea există câtă vreme există dus și întors, câtă vreme există două persoane care își răspund una ceilalte; două persoane care își zâmbesc, care se văd, care se acceptă și cu bune și cu rele, care își asumă drumul pe care vor să-l construiască împreună!
Aia este iubirea! Zâmbet, chimie, construcție, convingeri comune, scop, trăiri... în doi!
Este un tot, un pachet complet.
Iubirea uni-direcțională este chin, este iluzie, este păcăleală, este masochism!
Cât poți să iubești fără să primești iubire?
Este nefiresc! Pentru ce să-ți construiești acest iad?
Ei bine, un alt lucru nasol, nasol de tot, este să ajungi să te umilești sub semnul iubirii.
Să ajungi să cerșești după a doua șansă, fără să realizezi că nu ai avut-o niciodată pe prima; să ajungi să te târăști după ceva ce oricum nu a existat niciodată.
Atunci te lupți cu propria construcție, fără să înțelegi că cealaltă persoană pur și simplu nu vede, nu te mai vede - dacă te-a văzut vreodată!
Când o să învățăm să acceptăm un lucru elementar? Și anume faptul că nu toți oamenii știu ce e aia iubirea?
Iubirea nu e un dat, ea se învață!
Cum poți să-i ceri iubire unei persoane care nu a avut parte niciodată de ea?
Este imposibil!
Tu poți să-i ceri, dar nu o vei primi, pentru că persoana aia nu știe ce trebuie să-ți ofere.
De-a lungul anilor am vorbit cu multe persoane care încercau să readucă 'mortul de la groapa'; persoane care erau în stare să facă orice pentru asta, persoane care realizau penibilul situației în care se aflau, dar continuau să insiste.
Persoane care puteau să jure că partenera sau partenerul le sunt sortiti, fără să realizeze că ceilalți nu aveau nicio treabă cu această construcție.
Eu numesc asta dependență sau atașament toxic.
Să te agăți de o persoană care nu te vrea mi se pare ilogic. De ce să faci una ca asta?
Okay, te înțeleg... doare (orgoliul), dar nu mai bine înțelegi și tu că nu merge și încerci să îți cauți o persoană cu care chiar să rezonezi? Crezi că timpul ăsta pierdut se mai întoarce?
Îți spun eu - NU SE ÎNTOARCE!
În acest context, întreb și eu ca un om cât de cât normal la cap: de ce să te umilești? Ce crezi că vei reuși să schimbi? Merită?
Să nu vă imaginați că nu am trecut și eu prin asta! Ba da, am fost acolo și știu cât de nasol este să-ți pierzi busola. Dar știți ce m-a ajutat să merg mai departe? Înțelegerea! Înțelegerea situației, conștientizarea acestei lecții de viață și schimbarea.
Sunt niște lucruri extrem de importante care te ajută să urci spre acea iubire matură!
Nici nu aveți idee ce mișto e atunci când scapi de aceste atașamente toxice...
P.S.: Acesta este un fragment din cartea ‘Iubirea de la A la Z: Alfabetul relațiilor’. Dacă vrei să o comanzi, intră AICI
Foto Credit: buzmax.com