Oamenii se bagă în pat, dar nu sunt acolo! Trăiesc în gândurile lor, departe unul de celălalt. Oamenii ajung să împartă același pat, fără măcar să mai știe de ce.
Pasiunea lor se stinge rapid din cauza oboselii. Din dorința de a arăta cât sunt de buni, cât sunt de performanți, oamenii ard ca un fitil!
Și ajung secați de energie și de dorință!
'M-am săturat să arăt ce pot', spun unii. Pe bună dreptate!
Numai că, vedeți dumneavoastră, fix aici intervine greșeala - într-o relație nu trebuie să îi dovedești celuilalt cât de bun ești.
Nu despre asta este vorba într-o relație. Atunci când încerci non-stop să dovedești, riști să cazi răpus de propria strădanie.
Ideea de competitivitate ucide pasiunea în relații.
Oamenii au ajuns să intre în relații doar pentru a-și dovedi calitățile, ceea ce mi se pare penibil.
Ei nu vor neapărat să fie acolo, ci doar să demonstreze că pot, că sunt mai buni ca alții, că au cu ce.
Or tocmai asta le distruge pasiunea.
Tocmai această supra-solicitare în zona de suprafață.
Numai că o relație își are fundamentele în conectarea la nivel emoțional. Inclusiv când ne referim la viața sexuală. Frumos spunea Mae West: 'sexul este emoție în mișcare'.
Or atunci când emoționalul este sugrumat de performanță, nici măcar orgasmul nu mai este îndestulător.
Și uite așa, oamenii ajung să se gândească aproape non-stop la nou!
De fapt, ei se gândesc la ceva izbăvitor, la o minune care poate să-i scoată din starea în care se află - o stare ce conține un mix de debusolare și plictis.
Cum ieși din starea asta?
Dr Sue Johnson are o soluție, zic eu, interesantă: oprește muzica exterioară și ascultă-ți muzica interioară.
Da, așa cum am scris în titlul, oamenii se bagă în pat, dar nu sunt acolo. Sexul nu îi mai mulțumesc, de ținut în brațe... aproape exclus, de mângâiat ... la fel
De ce se ajunge la asta? Pentru că sunt prea interesați de suprafață, deconectarea fiind de fapt la interior.
Or pentru a reaprinde pasiunea în cuplu, este absolut necesar să te reconectezi la interior. Iar asta necesită ascultare, ieșirea din tiparul superficial impus de societate.
Adică să înțelegi că o relație nu înseamnă cât de competitiv ești, ci cât de implicat ești din punct de vedere emoțional.
Oare câți oameni mai au timp să asculte semnalele venite de la partener/ă? Bărbații au ajuns să creadă că femeia vrea exclusiv orgasm; iar femeia se simte vinovată dacă nu reușește să-l ofere (și mimează).
Despre asta e vorba? Nu cumva o femeie care se simte dorită este fericită, indiferent dacă atinge sau nu the big O?
Conectarea emoțională îți oferă deschidere, inclusiv în zona sexuală. În plus, Dr Sue Johnson susține că onestitatea este cheia sexului pasional. Cu ajutorul onestității, sexul atinge un alt nivel. Și, sincer, tind să îi dau dreptate.
A fi într-o relație înseamă a fi prezent, a fi acolo, 100%, nu doar la bine, ci și când relația cunoaște momente de cădere. A fi prezent, a comunica eficient și a căuta să găsești soluții în doi. Asta înseamnă, din punctul meu de vedere, o relație.
Sau, așa cum spunea John Gray - să-l vezi pe celălalt.
Mi se pare extrem de important.
Degeaba te bagi în pat dacă nu îl vezi pe celălalt. Sunteți doar doi oameni care împart aceeași saltea.
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: dailymail.co.uk