Când mă apuc să scriu despre infidelitate, evident, apăsând pe condei, iese jihad! De fiecare dată! Și din partea femeilor și din partea bărbaților. Parcă arunc piper pe o rană deschisă.
Nimeni nu stă să-și pună întrebarea: 'oare tâmpitul ăsta are dreptate?'
Nu, toată lumea începe și arată cu degetul: femeile spre bărbați, că deh, 'așa sunt ei'; bărbații spre femei - cum că, vezi Doamne, nu le mai oferă ceea ce au nevoie și alții spre mine - pentru că sunt un nesimțit manipulator care scrie ca să agațe.
Ca de fiecare dată când se lansează o dezbatere pe un subiect tabu, oamenii atacă forma și nu fondul problemei. De asta nu se rezolvă nimic în societatea românească - pentru că nu suntem în stare să trecem dincolo de formă.
În week-end am pus pe Facebook un mesaj direct: 'Ce bărbat e ăla care nu are amante? Un bărbat care se respectă!'
Tema? Infidelitatea!
Reacțiile? Luați de aici:
Bărbat 1 - "Faci pe deșteptul. Un bărbat poate avea una,două, trei, șapte... amante și să se respecte foarte bine, pentru că asta nu are nimic de-a face cu dragostea și respectul pe care i le poartă soției" - wow! Mi-e greu să comentez în fața unui asemenea tipar de gândire. Să o ferească sfântul pe femeia de lângă el.
Femeie 1 - "Bărbatul fără amante e o specie pe cale de dispariție" - asta este abordarea constantă a doamnelor. Acum, dacă privim înapoi în istorie, putem spune că bărbatul fără amantă nu a fost niciodată o specie, ci devine abia acum.
Bărbat 2 - "Ba eu cred că trebuie să aibă, în felu acesta își păstrează forma!"
Excelent! Mi-e milă de soție/iubită. Forma se păstrează la sală, nu la amantă, deși, pentru unii, amanta arată ca un aparat multi-funcțional.
Femeie 2 - "Mai găsești așa bărbați"? E nașpa să nu fi întâlnit niciodată unul.
Femeie 3 - "Bărbatul inteligent are amanta, dar nu îl știe nimeni".
Încă o persoană care confundă cu grație IQ cu EQ. Dar na, suntem români și le știm pe toate 🙂
Sunt doar câteva exemple de comentarii!
Vedeți cum se raportează oamenii la relații/ fidelitate?
Pur și simplu nu cred în ea! Bărbații continuă să se mintă cu cartea de istorie în mână - unde infidelitatea a avut de partea ei toate scuzele posibile; iar femeile refuză parcă să creadă că pot exista bărbați care chiar nu au nevoie de amante.
Cam așa arată radiografia infidelității, după o scurtă dezbatere de 3 zile. Au fost mii de acțiuni în postarea respectivă, deci pot spune că există un eșantion demn de luat în seamă.
Eu am mai spus-o și o repet - relațiile nu merg în primul rând din cauza acestor convingeri moștenite!
Oamenii intră în ele deja resemnați, știind că la un moment dat vor fi păcăliți, înșelați, trădați etc.
Unii nici măcar nu așteaptă să se întâmple și o fac ei preventiv.
Tare sau ce?
Deși trăim într-o țară cu convigeri extrem de rigide vis-a-vis de diversitatea în opinii sau de diversitatea sexuală, deși îl invocăm pe Dumnezeu de dimineață până seara; gândirea noastră este profund putrezită atunci când vine vorba despre respect în cuplu, despre asumarea propriilor decizii, despre viață în doi etc.
Foarte puțini sunt cei interesați de dezvoltare, de învățare, de ce nu-de schimbarea unor convingeri nocive. Nu, cei mai mulți știu și aruncă verdicte, fără să-și dea seama că, de fapt, privesc doar forma, nu și fondul problemei.
Există bărbați care nu au amante - eu mă număr printre ei - și asta nu este o mândrie, ci o chestiune de asumare, de auto-respect (de acolo pleacă și respectul pentru ceilalți), de iubire, de apreciere etc.
Iar când am scris cartea 'Bărbații inteligenți nu au nevoie de amante' chiar nu mă așteptam să văd că tocmai femeile sunt cele care nu cred.
Iar asta mi se pare trist, extrem de trist!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI