Nu există iubire necondiționată! Nu în cuplu! Știu că se vor trezi îndrăgostiții de spiritualitate să-mi spună că bat câmpii cu grație!
Cunosc placa lor!
Numai că, vedeți dumneavoastră, nici ei nu cred în ceea ce spun!
Serios, de fiecare dată când am vorbit cu un spiritual despre iubirea necondiționată în cuplu, nu a avut argumente, ci doar extrase din cărți de new age.
Ei bine, pragmatic fiind și, în același timp, fiind un adversar declarat al romantismului păgubos - Alain de Botton are dreptate când spune că romanticii erau niște pierde vară care nu prea aveau treabă cu viața, cu munca, cu responsabilitățile - atunci când am o discuție despre iubire necondiționată, îmi place să vin cu exemple clare.
Exemple de viață, povești cât se poate de reale! Și, din păcate, ele există cu sutele! Le țin în privat din respect pentru oameni, chiar dacă, uneori, le rearanjez și le scot în textele mele.
Am mai spus-o și o repet - oamenii care urlă că vor iubire necondiționată au două probleme: 1. tânjesc după iubirea părinților și 2. nu vor să aibă responsabilități.
Fix așa! Nu mai spun că cei mai mulți se află fie în negare, fie într-o suferință crâncenă pe care, tot din păcate, nu o recunosc.
Ideea e așa - nu există relații fără limite.
Okay, în sus, sunt de acord... nu există limite. Însă în jos, adică în zona suferinței, este obligatoriu să existe limite. Altfel ajungi în spital sau, Doamne ferește, în groapă!
Oricum vrei să le prezinți - gen: 'asta vreau, asta nu' etc - o relație se bazează pe limite. Și e firesc să fie așa, pentru că ea înseamnă o intersectare a două povești, a două seturi de dorințe și nevoi. Care sunt diferite!
Și atunci de aia intervin aceste limite - pentru a forma o zonă acceptabilă pentru părți!
Dacă mergi pe ideea de iubire necondiționată, atunci te poți trezi că iubești un bărbat cu trecutul nerezolvat, un bărbat care oscilează între tine și fosta; sau unul care te abuzează; sau unul care te bate; sau unul care călca strâmb la fiecare ocazie care i se ivește.
Iar lista exemplelor toxice poate continua până mâine dimineață!
Întrebarea este: cum e treaba aia cu iubirea necondiționată?
Ține și în cazurile astea? Sau e selectivă, în funcție de cum îi convine fiecăruia?
Apropo, știți de ce atrag atât de mult cărțile de spiritualitate? Tocmai pentru că sunt pline de reguli, doar că regulile alea sunt strecurate fin, astfel încât să nu te simți ca la curs.
Dar acele reguli există!
Marea problemă apare atunci când oamenii înghit pe nemestecate și înțeleg greșit ce scrie în cărțile alea.
Nu există iubire necondiționată, ci stare de conștiență!
Iar atunci când apare acea stare de conștiență, vin la pachet și limitele!
Altfel, singura ta cale este suferința.
Și, te anunț cu regret, că suferința aia îți aparține!
Este alegerea ta să suferi și o faci pe timpul tău!
Oare merită?
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI