Există o vorba care circulă pe net și care spune cam așa: 'în iubire, dacă nu-ți pierzi capul, îți pierzi timpul'.
Ce bizară alunecare la mantinela îndrăgostirii.
Nicio legătură cu iubirea! Ci doar o situație confuzională pe care o întâlnesc frecvent în zona asta.
Oamenii amestecă borcanele cu grație, după care se miră că le-a ieșit o peltea cu prea mult zahăr, o chestiune grețoasă pe care trebuie să o îndoi serios cu apa dacă vrei să o consumi!
După părerea mea, singurul moment când poți să-ți 'pierzi capul' este atunci când te arunci în focul hormonal al îndrăgostirii. Și chiar și aici intervine o discuție destul de amplă, pentru că și aici se impune să spunem că lucrurile diferă de la individ la individ, în funcție de nivelul său de dezvoltate.
Cei mai mulți oameni, din ce observ în jurul meu, aleg să iubească adolescentin. Departe de mine să spun că ar fi ceva rău, însă este genul de iubire care arde tare dar, în același timp, lasă și cele mai adânci găuri în suflet.
În cazul iubirii mature, adică acel gen de iubire ce nu desparte sufletul de rațiune, acel gen de iubire asumată total, în care cei doi parteneri își observă defectele și le acceptă, lucrurile se desfășoară pe un alt palier.
În ăștia aproape 3 ani de când scriu despre relații, am observat foarte mulți oameni care despart sufletul de cap, ceea ce mi se pare o chestiune de neacceptat. În realitate, este doar o modă! Hai să dăm vina pe suflet pentru neasumarea responsabilităților 🙂
Capul (rațiunea) nu este dușmanul sufletului. Nici vorbă! Nu a fost și nu va fi vreodată!
Doar în cazul iubirilor adolescentine se întâmplă asta. În cazul iubirii mature, capul și sufletul formează o echipă.
O echipă redutabilă!
În iubirea matură nu trebuie să-ți pierzi nimic! Nici capul, nici banii, nici sentimentele, nici sinele, nici timpul... nimic!
Iubirea matură se rezumă la bucuria de a trăi viața în doi. Iubirea matură înseamnă, înainte de toate, alegere, apreciere, respect; toate asezonate cu un pat de emoții superioare (pozitive).
Oamenii care-și pierd capul atunci când se află într-o relație, vor avea multe cucuie atunci când vor apărea primele semne de 'oboseală' a relației respective. Se vor lovi de toate obstacolele/ defectele pe care au refuzat să le vadă la timp!
Iar cine a pățit asta știe că am dreptate.
Așa cum am mai scris, atunci când iubești matur și asumat, înveți să vezi defectele încă de la bun început și să le accepți. Dacă reușești să accepți defectele celuilalt, va fi mult mai ușor să te bucuri de calități.
În schimb, dacă accepți doar calitățile și refuzi să vezi defectele, atunci când ele vor apărea, îți vor distruge rapid percepția/proiecția asupra celuilalt.
Drept urmare, v-aș ruga să nu mai decapitați iubirea. Ea funcționează perfect în echipă cu rațiunea. Trebuie doar să încercați!
Serios, chiar nu v-ați săturat să pierdeți câte ceva de fiecare dată când credeți că iubiți?
Nu despre asta este vorba în iubire, despre ce pierzi, ci despre bucurie, despre fericire, despre îmbogățire cu viață și situații frumoase.
Cum poți spune că ești fericit atunci când pierzi ceva?
Da, știu, să-ți pierzi capul înseamnă să te abandonezi. Okay, să te abandonezi unde? La ce? Iubirea nu este un joc de-a baba oarba, ci o creație cât se poate de frumoasă și de asumată.
Ce poți să construiești în starea de abandon? Nimic! Pur și simplu 'you go with the flow', numai că, fără rațiune, acel flow te poate duce direct în mlaștină.
Eu sunt un partizan al rațiunii în iubire. Sufletul și rațiunea pot face o echipă de top. E nevoie de cunoaștere, de multă cunoaștere și mai ales de auto-cunoaștere.
Or pentru asta, un prim pas ar fi ăsta - să nu ne mai mințim atunci când ne uităm în oglindă.
Auto-analiza nu este un proces tocmai ușor, însă merită, chiar dacă, pe alocuri, doare.
Nu e simplu să-ți confrunți demonii. Însă, atunci când ai terminat, te poți bucura de faptul că ești un om care se cunoaște pe sine, știe ce își dorește și încotro se îndreaptă, un om care este deschis spre iubire, spre acea iubire matură și asumată, acea iubire în care sufletul și rațiunea nu se războiesc.
Nu știu cum îi spuneți voi, dar eu îi spun echilibru.
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI