Acum câțiva ani, doi parcă, pe Facebook circula o chestiune - unii i-au spus banc - care suna cam așa: '25% dintre oameni au diferite tulburări psihice. Vestea proastă este 75% umblă liberi pe stradă'.
Și umblă peste tot: în corporații, în magazine, în instituții, chiar și în relații.
Sunt oameni care împrăștie o cantitate atât de mare de rău, încât stai și te întrebi cum de nu-i ridică nimeni?
Sigur, în condițiile în care trăim într-o țară în care oamenii consideră că 'facerea de bine e futere de mamă', nu mă miră că oamenii fug de bine ca dracu' de tămâie (deși nu sunt sigur că împielițatul nu se dă cu Comme des Garcos).
Acum, că tot vorbim despre facerea de bine, eeee, dragii moșului, asta e lucrătură complicată. De ce? Pentru că, așa cum spune David Hume, dar și alți gânditori ai lumii, pentru a avea o brumă de moratitate, pentru a fi motivat să faci lucruri bune... ai nevoie de un dram de simțire.
Ce înseamnă asta? Că trebuie ca ceilalți oameni să conteze măcar un pic pentru tine!
Ce se întâmplă dacă nu contează? Simplu - ești psihopat!
Psihopat, nu nesimțit! Mi se pare importantă nuanța!
Psihopații se ascund sub masca nesimțirii! Ce păcat că oamenii nu studiază mai atent comportamentele semenilor.
Oare ce e ăla psihopat?
Iată cum îl descrie Paul Bloom - profesor de psihologie la Yale University: "este inteligent, are un set normal de emoții și dorințe, însă nu are deloc compasiune. Ceilalți pur și simplu nu contează pentru el. Deși nu este sadic, când vrea să obțină ceva, va încerca să obțină, fără să țină însă cont de sentimentele celorlalți".
E? Vă sună cunoscut, nu-i așa?
Sună a călcător pe cadavre? E plină societatea de ei - și nu doar în România!
Ăștia sunt oameni pe care nu ai cum să-i convingi să fie buni. E imposibil! Ei înțeleg perfect noțiunile de bun și rău, știu că e nasol să facă rău... dar nu le pasă!
Culmea, îți vor spune că nu și-ar dori ca ceilalți să se poarte la fel cu ei, dar nu le pasă!
Ei vor face rău în continuare, oriunde: la muncă, pe stradă, în adunări de oameni sau, de ce nu, în relații.
Și, dacă tot am ajuns la noțiunea de rău, ajungem și la Simon Baron-Cohen, care consideră că noțiunea de rău ar trebui să fie înlocuită cu 'erodare a empatiei'.
Empatie! Un alt termen din ce în ce mai folosit în societatea actuală.
Oare ce o fi asta?
Pe scurt și pe românește spus, empatie înseamnă să te pui în pielea celuilalt, să-i simți durerea.
Ce îi face pe oameni mai buni? Un nivel ridicat de empatie.
În cartea "The Science of Evil", publicată în 2011, Baron-Cohen susține că nivelul de empatie diferă de la individ la individ, de la 0 - unde nu există empatie și până la 6 - unde se observă o constantă grijă pentru ceea ce simt ceilalți.
'Okay, fie, dar la ce servește empatia asta?', poate vă veți întreba.
Iată ce spune Paul Bloom: "dizolvă granițele dintre oameni, este o forță care luptă împotriva egoismul și indiferenței". Pe scurt, apropie!
La asta folosește empatia.
Din păcate, cu cât oamenii aleg să trăiască mai izolați, cât mai departe de ceilalți, cu atât mi se pare că își coboară nivelul de empatie; cu atât mi se pare că devin mai reci, mai insensibili, mai apropiați de asupritori, de psihopații care se plimbă liberi prin toată societatea asta modernă. Iar asta mi se pare trist, extrem de trist.
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: lovelivehealth.com/