Zilele trecute, la prima oră, în timp mă duceam spre casă, am auzit un dialog 'interesant' ce se purta, cred, într-o bucătărie.
Tonul era destul de ridicat, iar concluzia a fost seacă și cât se poate de directă: 'nu te mai suport!'
'Oare ce o fi fost în sufletul acelui bărbat?", m-am întrebat.
Ce l-o fi făcut să spună asta?
Până să ajung acasă, am stat și am meditat puțin asupra acestui: 'Nu te mai suport!!!'
Cât de final sună! E ca o secure care strapunge șipca! Jap!
'Nu te mai suport!!' este un bilet de plecare; este mai ceva ca un ultimatum, este o revărsare a tăcerilor anterioare.
Da, ați citit bine, este o erupere a tuturor tăcerilor din relație; este efectul devastator al lipsei unei comunicări veritabile între parteneri.
În cuplu nu ar trebui să existe frică, ci cooperare!
Iar cooperarea necesită un dialog cât se poate de autentic, un dialog lipsit de temeri.
Flacăra de la început trece, se transformă în altceva, iar frustrările care se acumulează pe parcurs se pot transforma în tsunami-uri dezavastatoare pentru cei doi.
Ferească Dumnezeu de momentul în care încep să apară nespusele!!!
Atunci să vezi exil al iubirii. Ea pleacă dintre cei doi, iar între ei nu rămâne decât mânie, resentiment și dorința de răzbunare.
Fiecare îl consideră pe celălalt răspunzător pentru propria nefericire când, de fapt, amândoi au greșit pentru că au tăcut în loc să vorbească la timp.
"Nu te mai suport!!!" înseamnă chin pentru amândoi - și pentru cel care spune asta, pentru că a îndurat o perioadă de timp lucruri care nu i-au plăcut, lucruri care l-au chinuit; dar și pentru cel care se află la primire, pentru că, uneori, iar ăsta e un adevăr, nici măcar nu bănuiește că s-ar putea întâmpla așa ceva.
De asta, atunci când primește acel: 'nu te mai suport', stările lui/ei oscilează între profunda nedumerire și suferință adâncă.
Relație nu înseamnă tăcere, ci abilitatea de a reuși să ne facem înțeleși, abilitatea de a putea funcționa în doi fără a ne teme că celălalt ne va judeca.
Asta înseamnă relație! Și nu e deloc simplu.
Eu cred că ar trebui să renunțăm puțin la romanțări și idealizări și să începem să lucrăm la ceea ce este cu adevărat important - la dialogul autentic dintre noi. Aici zic eu că se rupe filmul.
La butaforie ne pricepem cu toții. Numai că asta dispare rapid și după aia ne trezim ca niște sugari puși să supraviețuiască fără să aibă parte de ajutorul părinților.
În cele mai multe cazuri, iubirea nu înseamnă acel atacant pe care îl pozează revistele, ci mijlocașul ăla care care pianul pe scări. Fără cărătorul de pian, vedeta așteaptă ceva ce nu va veni niciodată.
De aia propun să renunțăm la vedetism și la așteptări nerealiste și să punem mâna să cărăm pianul ăla, împreună...
Foto Credit: bridgettmack.blogspot.ro/
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI