'Pe bărbat îl cunoști cu adevărat doar în pat' - este o idee găsită în cartea 'Tratat de mângâieri' a lui Gerard Leleu.
Mi se pare o idee extrem de interesantă și, dacă mă gândesc mai atent, cred că și adevărată.
Lumea asta e plină de bărbați adevărați - bărbați puternici, acoperiți de statut, haine de firmă, case, mașini luxoase etc...
Social vorbind, mulți dintre ei se pot încadra la categoria 'bărbat adevărat'. E și normal, colecția lor de măști poate atinge cote impresionante, iar pregatirea pentru lupta socială poate fi extrem de solidă.
Cu toate acestea, în raport cu femeia, bărbatul adevărat se descoperă doar în pat!!!
Acolo se vede cum este el de fapt.
Iar ideea din cartea doctorului Leleu are o continuare și mai interesantă: 'nu după tăria penisului, ci după blândețea mâinilor sale'.
Ce înseamnă această blândețe a mâinilor? Capacitatea acelui bărbat de a se lepăda de măști și armuri, de a se abandona în tangou-ul splendid al jocului erotic; dorința bărbatului de a da curs invitației la iubire - fizică și sufletească.
Penis tare avem toți (sper), mâini blânde... nu prea!
Iar asta este o chestiune ce ține cumva de natura bărbatului. Din păcate - și asta pare a fi tot o impunere socială - bărbatul este învățat încă de mic să nu se abandoneze, pentru a nu deveni slab; să nu plângă - pentru a nu fi considerat feminin și să nu mângâie - pentru a nu fi considerat moale, vulnerabil.
Or, pentru a funcționa, iubirea tocmai de această vulnerabilitate are nevoie.
Chiar stau și mă întreb: oare marii amorezi ai lumii erau doar niște pickhammere?
Mă îndoiesc! Eu cred că erau niște fini cunoscători ai construcției feminine. Tocmai de aia și erau atât de căutați - pentru că ieșeau din tiparele vremurilor!
Femeile au visat întotdeauna preludii lungi - adică să simtă că înseamnă totul pentru bărbatul de lângă ele; dar și postludii - să nu uităm acest detaliu extrem de important.
Postludiul nu înseamnă doar acele momente în care cei doi stau îmbrățișați, goi și nu spun nimic; ci - așa cum spune Leleu - un adevărat dialog al epidermelor, bărbatul asigurând-o astfel pe femeie că nu este singură!
În acele momente, bărbatul îi oferă femeii siguranța emoțională de care ea are atâta nevoie.
Vedeți, asta e marea diferență dintre erotism și coială - erotismul este plin de mesaje subtile care se transmit prin trup/ piele; coiala este doar consum!
Din păcate, nu foarte mulți bărbați înțeleg această diferență și rămân la ideea că actul amoros înseamnă doar să te sui pe ea, să dai de câteva ori din buci, să o muști (eventual) de un sfârc, să-i dai o palmă la fund, să termini și să o tai la baie sau să te întorci pe partea cealaltă și să adormi.
Câtă plictiseală 🙂
Vă dați seama ce s-ar întâmpla dacă femeile s-ar apuca să spună adevărul? Cred că ar ieși spectacol!
Din fericire, există și tipul de bărbat gurmand - însă nu cel care se hrănește cu sarmale -, ci cel care gustă fără grabă fiecare centimetru din trupul femeii.
Sigur, nu e cazul să spunem că toate femeile apreciază genul ăsta de bărbat gurmand. Există destule femei care nu știu ce-i ăla erotism și care prioritizeaza coiala, deci numerele și mărimile. Și nu le condamn, este alegerea lor.
Sunt fericite? Nu știu. Unele mi-au spus că nu! Nu am vorbit cu toate, deci nu pot generaliza...
Slavă Domnului că încă mai există femei care se bucură de festinul epidermelor. Altfel, gurmanzii ar muri de... poftă! :))
La final, aș vrea să vă ofer un citat din Balzac, extras tot din 'Tratatul' lui Leleu, citat care întărește ideea potrivit căreia pe bărbat îl cunoști cu adevărat doar în pat.
El spune așa: 'In iubire, femeia este - și nu la suflet mă gândesc - o liră ale cărei taine nu se oferă decât aceluia care știe a o mânui".
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: heraspiration.com/