Despărțirea nu este un act spontan! Niciodată!
Știu că uneori avem impresia că este așa. Nu este!
Dacă derulăm puțin filmul, la rece - un lucru extrem de greu în zilele post-despărțire - începem să vedem semne pe care mai mult ca sigur nu le-am băgat de seamă la timp.
Despărțirea chiar nu este un act spontan, ci unul care are niște etape foarte bine studiate (etape despre care am scris AICI).
Aici intervine prima întrebare: oare de ce nu suntem atenți la partener/ă?
O posibilă explicație ar fi faptul că mulți oameni au senzația că dacă au trecut peste procesul inițial de cucerire și au format un cuplu, lucrurile vor merge de la sine. Nu merg! Dacă vrei ca relația ta să funcționeze, trebuie să nu-ți iei ochii de pe partener/ă. Iar asta nu înseamnă posesivitate sau control, ci implicare, grijă!
O altă explicație ar fi tăvălugul zilnic pe care îl avem de suportat. Însă asta nu este o scuză suficient de solidă.
Fie că ne place, fie că nu, multe despărțiri au la bază această lipsă de atenție, această negrijă!
Ei bine, după ce despărțirea are loc, ar fi bine să cunoaștem cele 5 etape ale doliului. Sunt etape, la rândul lor, clar studiate și fac pariu că toți am trecut prin ele după despărțirile ivite în viețile noastre.
Da, după despărțire trecem prin tot felul de stări care mai de care mai nasoale.
De ce se întâmplă toate astea? Pentru că despărțirea este o traumă! Mai departe ține de fiecare să iasă mai devreme sau mai târziu din această traumă.
În perioada aia post-despărțire pot apărea tot felul de grozăvii: anxietate, insomnie, agitație, iritabilitate, furie, amintiri, te poți simți deconectat/ă de la lumea în care trăiești, te simți refuzat, ejectat, abandonat, pot apărea probleme de alimentație, temeri nefirești, frustrări etc...
Pur și simplu simți că pierzi controlul propriei vieți.
Întrebarea este: cine îl preia?
FRICA!
Te temi că nu ești bun/ă, că nu o să mai găsești pe cineva la fel de bun ca fostul/a partener/ă, ce să mai... te simți ca ultimul gogoșar din borcan. Ați văzut cum arată ăla? Mic, pricăjit, aproape stafidit, e gogoșarul ăla care are mari șanse să ajungă la gunoi. Este gogoșarul pe care nimeni nu vrea să-l mănânce.
Așa ne simțim și noi după despărțire.
Acum, dacă ne uităm puțin peste sfaturile specialiștilor vis-a-vis de metodele de revenire, găsim așa: apelează la persoane care te fac să te simți în siguranță, alege activități (re)creative, fă sport, încearcă să elimini tentația verificării fostului/ei etc...
Le-am încercat pe toate astea și pot să vă spun că fără ajutor specializat nu am ieșit!
Atunci când ești jos de tot și nu mai găsești soluții, nu mai rămâne în ele și cere ajutor. Este cel mai important lucru pe care poți să-l faci.
Sau, mai este unul, dar nu pare atât de ușor de realizat - FĂ-ȚI UN SWITCH!
Resetează-ți mintea!
Pur și simplu, în loc să te gândești într-una la fostul/a, începi și construiește-ți viitorul/viitoarea partener/ă.
Da, fix atunci când ești plin/ă de negare, de furie, când te simți nașpa și ejectat/ă.
Mi se pare un exercițiu foarte mișto.
Și, mai ales, nu te judeca aspru, ci cu simpatie.
Că tot veni vorba despre simpatie - aseară, la evenimentul pe care l-am avut la Victoriei 18 -Ștefan Lakatoș mi-a dat o definiție foarte mișto a simpatiei - dorința de a suferi împreună.
Privește-te cu simpatie, dă-ți voie să suferi împreună cu tine dar, în același timp, iubește-te!
Ce înseamnă să iubești? Dorința de a reuși împreună (pe asta am scos-o eu).
În timp ce îți dai voie să suferi împreună cu tine, încearcă să îți dorești să și reușești... împreună cu tine să depășești impasul. Resetează-ți mintea!
Conștientizează faptul că s-a terminat, că nu mai poți schimba situația - nici nu merită - și mergi mai departe, încercând să construiești portretul robot al următorului/următoarei partener/e.
E? Cum ți se pare exercițiul ăsta.
Un prim pas în acest demers este răspunsul la întrebarea: ce este iubirea?
În funcție de răspunsul pe care ți-l dai poți pune piatra de temelie a viitoarei relații.
Urmează și alte întrebări, precum: ce pot eu să ofer și ce îmi doresc să primesc?; ce vreau de la următoarea relație?; ce greșeli am făcut în relația anterioară și ce trebuie să îmbunătățesc? etc...
Cel mai mișto mod de a ieși dintr-o situație, după părerea mea, este să încerci să-ți răspunzi la întrebări. Asta înseamnă descoperirea ta, înseamnă regăsirea ta, înseamnă să preiei controlul asupra propriei vieți, să te dezvolți și să te pregătești pentru lucrurile frumoase ce vor urma în viața ta.
Ce zici? Crezi că se poate?
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: travel.india.com/