Omul cu suflet bun se cunoaște mai ales la nervi. Acolo se vede sufletul.
Omul care se transformă într-un monstru atunci când se enervează, numai suflet bun nu are.
Este doar un deghizat!
Omul cu suflet bun nu se transformă la nervi. Iar asta se întâmplă pentru că știe să-și gestioneze emoțiile.
Acum, cred că ar fi bine să stabilim ce înseamnă suflet bun.
După părerea mea, suflet bun înseamnă empatie, în primul și în primul rând. Adică să ai capacitatea de a recunoaște emoțiile celuilalt și de a le înțelege. Mi se pare un element esențial.
Mai pe românește spus - să poți să te bagi în șoșonii lui/ei.
Dacă reușești să faci asta, mi-e greu să cred că mai ajungi la nervi!
Ce înseamnă această empatie? Dezvoltare! La un nivel superior celui pulsional, celui instinctual.
Adică educare sau, după caz, auto-educare. Spre bine!
Asta cere timp, cunoaștere, curiozitate, deschidere și hotărâre.
Nu e un lucru tocmai ușor! Dar merită!
Or acest drum de dezvoltare distruge cea mai mare piedică care poate exista în viața unui om - treaba aia cu 'așa am fost învățat'.
'Așa am fost învățat' înseamnă recunoașterea faptului că ești programat de altcineva. O să scriu separat despre asta.
Ei bine, atunci când alegi să te dezvolți, rupi aceste bariere, spargi programul de bază.
Ce mai înseamnă suflet bun? Să fii deschis către iubire. Un alt aspect extrem de interesant. Ce înseamnă asta? Să conștientizezi faptul că iubirea înseamnă SĂ NU FACI RĂU!
Or în momentul în care ai bine întipărit în creier acest lucru, atunci când apar primele semne de nervozitate, reușești să-ți activezi programul de calmare a situației - e suficient să repeți: IUBIREA ÎNSEAMNĂ SĂ NU FACI RĂU! De câte ori este nevoie! O să vezi că te potolești.
Sufletul nu este o chestie care plutește prin tine, ceva abstract, ceva greu de definit.
Nu, sufletul este un program bine definit, un program ce cuprinde: iubire, empatie, dezvoltare, înțelegere, pachet complet de emoții, decizii etc...
Asta înseamnă suflet.
Nimic la voia întâmplării!
Ăla nu este suflet, ci lipsă de cunoaștere, adică scurtătură spre dezastru.
Omul care se transformă atunci când se enervează nu este suficient de dezvoltat din punct de vedere emoțional și spiritual. El nu înțelege ce înseamnă furia și la ce poate duce ea. Iar atunci când se enervează se lasă pradă furiei... care îi dă putere... de distrugere... a celuilalt, a iubirii... a tot ceea ce este frumos.
Ăsta este motivul pentru care atunci când cineva mi-a scris: "Omul meu are suflet bun. Până se enervează"; eu am întrebat sec: "oare"?
Serios, omul cu suflet bun se cunoaște la nervi, mai ales la nervi. Acolo se vede calitatea sufletului lui. La bine toți putem mima bunătatea!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI