Compromisul în viața de cuplu nu este ceva rău

Aseară, la întâlnirea de la Victoriei 18, am vorbit despre compromis. Despre compromis în viața de cuplu.

Înainte să intrăm în dezbatere, am pus o întrebare simplă: ce este compromisul pentru voi?

Spre surprinderea mea, cei prezenți s-au raportat la ideea de compromis în cuplu ca la ceva nasol.
Unii au spus că atunci când faci un compromis lași de la tine - însă acel 'lași de la tine' suna mai degrabă a 'pierzi ceva'; alții au spus că atunci când faci un compromis... faci ceva împotriva voinței tale etc...

Cert este că o singură persoană a nimerit-o pe pozitiv. În rest, toată lumea părea setată pe NU!

La prima vedere - și le-am spus și lor asta - cei prezenți fie erau singuri, fie nu voiau să lase nimic de la ei.

O perspectivă, să recunoaștem, nu tocmai plăcută.

Ei bine, m-a surprins faptul că, în era telefoanelor smart, nimeni nu a avut curiozitatea să intre pe Dexonline să verifice cuvântul.

Dacă o făceau, afla următoarele lucruri - Compromis = "Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. Înțelegere între două sau mai multe persoane ori state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. Cu reputația pătată; discreditat".

Buuun.

Acum să revenim la cuplu. Ce înseamnă cuplu? O construcție ce adună împreună două entități diferite. Ceea ce înseamnă dorințe diferite și nevoi diferite.

Cum armonizăm aceste două entități? Prin negociere!

Ca la piață - așa cum mi-a spus aseară colega de prezentare, psiholog Laura Dobrescu.

Pentru a armoniza două seturi de dorințe și nevoi, este nevoie de negociere. Iar asta înseamnă compromis. Cine a zis că acest compromis trebuie să fie nașpa?

Iată că poți face și compromisuri spre binele tău și al relației.

De altfel, asta este singura direcție a compromisului ce nu produce efecte negative - atunci când îl faci, rezultatul trebuie să fie win to win, adică ambele părți implicate să aibă de câștigat.

De ce faci un compromis? Pentru a obține armonie, fericire, stabilitate... în doi!

Din păcate, în foarte multe cupluri, compromis = impunere!

Adică: 'faci ca mine sau...'

La acest capitol, putem vorbi despre sete de control, manipulare și despre raporturi de putere. Acolo unde apar aceste lucruri, compromisul se va transforma într-un bulgăre de frustrări.

'Okay, dar ce compromisuri nu trebuie să facem?', poate vă veți întreba.

Vă rog să-mi permiteți să enumăr câteva:
Nu renunțați la visele voastre - de dragul altcuiva sau pentru că celălalt încearcă să vă impună asta.
Nu acceptați compromisuri sexuale - cum ar fi sexul în 3 - dacă aceste compromisuri contravin principiilor voastre de viață.
Nu acceptați abuzul verbal/ emoțional.
Nu acceptați să vă fie călcate în picioare principiile de viață.
Nu vă transformați în altcineva de dragul unei persoane.

Oamenii care acceptă aceste compromisuri negative, pot dezvolta o grămadă de afecțiuni - de la somatizari diverse și până la depresie, anxietate, cancer, atacuri de panică, hepatită, alergii, boli cardio-vasculare etc.

Cum poți negocia așa cum trebuie?

Cunoscându-te temeinic. 'Cine sunt și ce îmi doresc?', sunt cele mai importante întrebări pe care trebuie să ți le pui.

Atunci când oamenii reușesc să negocieze, să-și traseze limite în cuplu, ei își pot armoniza nevoile, se pot bucura de viața în doi.

Atunci când unul impune și celălalt înghite, este doar o chestiune de timp până când vor apărea frustrările, conflictul și, de ce nu, infidelitatea.

Da, ați citit bine - compromisurile rele chiar duc la infidelitate!

Drept urmare, atunci când sunteți puși în fața unui compromis, ar fi bine să vă puneți o întrebare cât se poate de simplă: merită?

Suntem diferiți și pentru a avea o viață de cuplu fericită chiar nu putem ocoli compromisurile.

Păreri?

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI